Superblog

Il mio mondo

Când călătoresc descopăr locuri noi, dar cel mai important, mă descopăr pe mine. Descopăr stări şi sentimente care n-am crezut că mă vor încerca vreodată. Descopăr cu câtă putere lumea mea interioară se propagă peste cea exterioară, cu câtă uşurinţă mă pot ataşa de obiecte sau locuri. Cu câtă sârguinţă adun moment cu moment, clipă cu clipă, un maldăr de amintiri ce-l urc cu grijă în podul sufletului. Revin din când în când acolo, când mi se face dor de ducă, când caut refugiu, ori când vreau să mă întorc, măcar cu gândul, în trecut. Am acolo il mio mondo, o lume micuţă proiectată într-un album cu fotografii – un tovarăş pe drumul vieţii. El dă amintirilor mele formă şi culoare.  El le îmbracă în hainele autentice, le ordonează cronologic şi mi le înfăţişează pe toate, una câte una, ca într-un film mut.  Iar eu, ca un spectator atent le privesc, retrăindu-le povestea.

Astăzi, albumul s-a deschis la fotografia preferată şi m-a făcut să mă întorc în timp 5 ani, în oraşul Nessebar, într-o zi însorită de primăvară, în sejurul în care alături de colegi sărbătorisem terminarea celor 4 ani de liceu.

IMG_1177.JPG

E fotografia „transformării”. Aşa am numit-o. O transformare pe care o conştientizasem şi care se impunea. Din adolescent trebuia să devin om- Om matur. Trebuia să las în spate copilăria şi-ale ei bucurii şi să mai urc o treaptă. Una pe care responsabilitatea mă aştepta să mă-mpresoare, una pe care trebuia să apuc frâiele propriei vieţi şi să-mi conduc destinul cum ştiu mai bine. Chipurile familiare ale colegilor şi toată forfota lor mă bucurau şi întristau în acelaşi timp…era o suferinţă dulce. Era conştientizarea iminentei despărţiri de universul unei realităţi pe care o percepeam fără grijji, fără probleme, fără stres. Liceul nu-mi fusese „cimitir” al tinereţii şi nici grotă a neîmplinirii. Fusese perioada cunoaşterii. Cunoaşterea sinelui, a diferitelor faţete ale lumii, a oamenilor care chiar şi pentru un minut se perindaseră prin il mio mondo.

Ciudat sau nu, în fotografie mă aflam chiar pe o treaptă. Pe o treaptă a unei scări pe care de data aceasta o coboram. Vizitasem cetatea Nessebarul pe care am comparat-o, sau mai bine zis, am numit-o instinctiv – Copilărie.

Acest oraş, a cărui denumire în limba română este Nesebăr, aflat în regiunea Burgas (la 120km de Balcic), amplasat pe o peninsula lată de 350m şi cu o lungime de 850m, în care se ajunge prin intermediul unui istm este înscris în patrimonial UNESCO încă din 1983. Cetatea cu acelaşi nume, supranumită „Perla Mării Negre” sau „Dubrovnik al Bulgariei” poartă între zidurile rămase istoria a trei milenii.

De ce am numit-o Copilărie? Pentru că asemeni cetăţii-muzeu care secole de-a rândul a rezistat tuturor vitregiilor naturii, la fel avea să reziste şi cetatea-copilăriei pentru mine. Deşi anii vor trece, deşi mă voi maturiza, deşi voi îmbătrâni, în suflet îmi voi purta mereu această „cetate”, a cărei poartă o voi deschide spre a-mi aminti cândva de cei ce au păşit în ea.

Intrasem în cetatea Nessebarului cuminiţică, încercând a-mi imagina poveştile ce le ascunde printre ziduri la fel cum în copilărie ascultam cu atenţie basmele bunicii încercând să-mi creionez în minte lupte cu zmei ori feţi frumoşi în căutarea iubirii.

Părăsind cetatea, mi-am îndreptat paşii spre marea aflată în apropiere, mare care în jocul analogiilor mele avea să reprezinte viitorul cu infinite perspective, drumul lung al maturizării, nesfârşita încercare de cunoaştere şi autocunoaştere. Încercam s-o cuprind cu privirea la fel cum încercam să-mi croiesc drum printre ceilalalţi spre a mă regăsi şi spre a găsi direcţia cea bună. Rătăceam printre ceilalţi şi mă identificam uneori cu unii dintre ei. „Trăim alături unii de alţii, totalitate lângă totalitate, într-o lume care nu totalizează, dar care se totalizează, parcă, în noi.”, spunea Noica. Iar concursul The DNA Journey propus de Momondo chiar la asta se referă, la o totalitate în diversitate pe care eşti invitat s-o descoperi prin intermediul unui test ADN, la posibilitatea de a reconstrui lungul traseu al ramurilor propriului arbore genealogic.

Ce este Momondo? Este un motor de căutare gratuit ce îţi pune la dispoziţie o gamă diversă de oferte de la agenţii de turism ori companii aeriene, oferte hoteliere şi de închiriere a maşinilor. A apela la Momondo e primul pas pe care trebuie să-l faci spre a-ţi construi şi tu il tuo mondo.

Astăzi, o bucată din il mio mondo leneveşte aici, printre cuvinte, în spatele unei fotografii ce n-are glas să-şi cânte povestea. Povestea unui adolescent pregătit să lase în spate cetatea- copilăriei, pregătit să treacă la cârma destinului şi să-şi poarte visurile peste cele mai întinse ape.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog2017!

sursa prima fotografie +video – momondo.ro
sursa foto2- arhiva personala

Anunțuri

Un gând despre „Il mio mondo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s