Superblog

Sufletul ascuns în perlă

Plutim pe o mare a timpului…
Valurile-tristeţi se izbesc de ţărmul vieţii noastre. Secundele sunt spuma.
Rotocoale, rotocoale
Gheme-nisip se deşiră dintr-o clepsidră îngropată adânc în străfund.
Iar noi, într-o scoică pierduţi, încercăm să  ne naştem iubirea-perlă. Pe o mare-timp…înfruntând valurile-tristeţi, îmbrăcaţi în spuma-secundă, încercăm de zor să croim ceva din ghemul-nisip. În zadar, însă. Doar perla-iubire ne salvează.

Luna trecută  am descoperit însă o altă perlă. Prinsă firav de un colier din argint precum o bobiţă  de rouă pe un fir imens de iarbă. Părea plăpândă şi rece. Pură şi unică. Fină precum nisipul insulei Mallorca unde luase naştere în fabrica Majorica. Fusese confecţionată  manual, cu migală şi suflet printr-un proces tradiţional din elemente naturale, organice, marine. Am privit-o cum stătea cuminţică în vitrina magazinului Splend`or (unul dintre cele 45 de magazine din ţară prezente în majoritatea mall-urilor) printre superbele bijuterii Majorica, seturi din argint, bijuterii din aur, ceasuri şi multe alte astfel de minunăţii de la branduri internaţionale, ideale cadouri pentru femei, dar şi pentru bărbaţi.

Mi-au fost de ajuns doar câteva minute s-o privesc şi să-mi dau seama că e cadoul perfect pentru Ea, iar preţul foarte accesibil mi-a întărit dorinţa de a achiziţiona acest colier cu perlă 100% original, însoţit de garanţie. Şi l-am cumpărat.

Coliere Majorica Tu y Yo 15314.01.2.000

Să-i fie tovarăş…

în dimineţile posomorâte, s-o însenineze şi să dea ţinutelor ei casual un aer proaspăt, deosebit. Va contrasta atât de frumos cu pantofii ei roşii preferaţi… se va potrivi atât de bine cu bluza ei verde-smarald din mătase …

Să-i fie prieten

în nopţile înstelate când poartă rochii elegante, simple şi rafinate. Ştiu cât iubeşte perlele, aceste bijuterii chic, veşnic la modă. Are şiraguri întregi pe care le poartă cu grijă ca pe o comoară nepreţuită. Parcă o şi văd cum se va fâstâci în oglindă precum o copiliţă, mândrindu-se cu acest colier.

 Să-i fie aliat …

şi să-i scoată ţinutele din anonimat, să-i completeze trăsăturile frumoase şi să-i ofere încredere. Încredere în ea. Că-i femeie puternică, ce-şi poartă cu demnitate poverile. Să-i fie talisman şi amintire. Să-i aline dorul de mine, să îngusteze pentru o clipă toţi kilometrii ce ne vor despărţi.

Căci eu fusesem rodul iubirii ei perlă. Şi mă crescuse protectoare ca într-o scoică, departe de zbuciumul lumii. Acum însă, am crescut şi am devenit femeie cu visuri şi planuri măreţe ce-mi poartă paşii departe însă, peste alte mări, dincolo de graniţele ţării noastre. Şi trebuie deci să-mi părăsesc scoica ce mi-a fost casă în anii copilăriei şi implicit pe Ea. Însă n-am să plec pentru totdeauna. „Totdeauna” nu va fi cuvântul ce va „măsura” durata despărţirii noastre. Totdeauna va fi cuvântul ce va vibra la unison cu toată iubirea ce i-o port, prinsă mărgăritar cu mărgăritar în jurul sufletului meu.

Da… aveam să plec. Iar splendidul colier cu perlă avea să fie cadou de despărţire. O amintire „materială” pe care să o poarte cu suflet, aproape de suflet. Aproape de sufletul ei de mamă, căci în spatele acelui „Ea” stă mama. Mereu acolo, pentru mine. Indiferent de timp sau anotimp. Indiferent de stare, la bucurie şi tristeţe.

Ah, şi cât uram despărţirile! Când a sosit ziua plecării, mi-am muşcat buzele, mi-am frământat mâinile, sufletul îmi clocotea şi el în neputinţă şi aşa cum bănuiam, vorbele mi se împleticeau, răsunând seci, goale, incapabile să-mi traducă sentimentele. Anticipasem asta şi avusesem grijă să-mi aştern toate emoţiile pe o coală. Le-am pictat pe toate în culorile variate ale trăirilor ce mă încercau şi-am închis în colierul acela cu perlă întreaga poveste a cuvintelor mele, poveste care să mă redea pe mine, întreagă.

Ne-am despărţit rapid, fără să prelungim agonia momentului, iar cu ultima fărâmă de putere,  i-am spus:

“Pe primul raft al bibliotecii te aşteaptă ceva. Să citeşti scrisoarea în dormitorul meu, la măsuţa de la geam, unde îmi citeai mereu poveşti, sub care mă ascundeam când făceam năzdrăvănii, pe care mă urcam când eram mititică şi cântam,visându-mă vedetă. Te iubesc, mamă!”

Am plecat cu fruntea sus, aşa cum mă învăţase. Era sus, deşi sufletul îmi era îngenuncheat. Privirea înainte, deşi o parte din mine rămăsese înapoi. Încercam să-mi creionez în minte imaginea reacţiilor ei când va citi scrisoarea. În zadar însă, chipurile călătorilor mă izbeau şi îmi ţintuiau creierul într-un repaos total. Ştiam că dincolo de graniţe mă aşteaptă o altă lume, dar mai bine ştiam că aici, acasă, mă aşteaptă EA.

bunnn.jpg

 

N-avusesem deci nevoie de cadouri costisitoare ca să-mi dovedesc iubirea. Avusesem în schimb norocul de a găsi cel mai potrivit magazin în a cărui gamă diversă de bijuterii să descoper  un colier finuţ cu  o perlă gingaşă în care să-mi ascund partea de suflet rămasă acasă.

Când nu mai putem spune nimic,

Să lăsăm bijuteriile să vorbească pentru noi

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Anunțuri

2 gânduri despre „Sufletul ascuns în perlă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s