Superblog

Wu Xing: Plăcerea de a SHARE-ui

Astăzi, de îndată ce am descoperit noua aplicaţie Wu Xing şi discountul de 15% pentru fiecare comandă, valabil până la 30 aprilie 2017, mi-am amintit de o întâmplare despre ce înseamnă pentru mine şi prietenii mei SHARE YOUR BOX. Este conceptul care facilitează apropierea, care îi uneşte pe toţi cei dragi în jurul mesei, care sparge barierele unui prânz riguros transformându-l într-un moment de veselie, o explozie de râsete şi zâmbete. Share your box îmi aminteşte inevitabil de copilărie, de pauzele scurte în care împărţeam sandvişul cu colegul de bancă. Îmi aminteşte de bunica, în toamnele târzii când ţinea în căuşul palmei mieji fragezi de nucă, iar eu şi verişorii mei îi Share-uiam cu bucurie. SHARE YOUR BOX nu e doar despre o cutie plină cu bunătăţi chinezeşti din care de abia aştept să mă înfrupt, e despre a le împărtăşi celorlalţi într-un mod subtil fericirea că mă aflu acolo, printre ei, împărţind de la cele mai grozave amintiri, până la cele mai mici fărâme de mâncare rămasă pe fundul cutiei.


  • SHARE YOUR BOX înseamnă apropiere. Apropierea mâinilor îndrăgostite ce se întâlnesc deasupra aceleiaşi cutii.
  • SHARE YOUR BOX înseamnă unitate. Prieteni şi colegi uniţi de aceeaşi poftă nebună de a savura mâncare chinezească.
  • SHARE YOUR BOX înseamnă dărnicie. Plăcerea de a dărui din mâncarea ta şi entuziasmul de a primi în schimb zâmbete.
  • SHARE YOUR BOX înseamnă amuzament. „La masă nu se vorbeşte!” – Pe naiba, la masă se spun cele mai bune glume, se rememorează cele mai funny clipe.
  • SHARE YOUR BOX înseamnă hrănirea trupului cu bucate alese şi hrănirea sufletului cu cele mai plăcute momente. Toate astea, acompaniate de râsete, exclamaţii şi interjecţii sugerând buna dispoziţie a tuturor!

Aşa cum v-am avertizat deja, despre SHARE-uit mâncarea este şi următoarea poveste. Iar de vă place, simţiţi-vă liberi s-o SHARE-uiţi în marea lume virtuală.

***

„Era 30 iulie. Ziua internatională a Prieteniei.  O zi care apropie indivizii, popoarele şi culturile. O zi în care prietenia devine puntea ce leagă oamenii din toate colţurile lumii.

Dimineaţa fusese haotică. Puteam spune că sunt omul Share-ului. În bucătăria noastră mică, am share-uit cu Mihai o cafea dulce, aromată, împreună cu toate planurile ce le aveam pentru ziua respectivă. La despărţire, am share-uit un sărut şi mai dulce şi în graba noastră caracteristică ne-am îndreptat fiecare spre jobul lui.

Pe stradă, am share-uit câteva zâmbete cu vecinii şi acelaşi „`Neaţa!” însoţit de o aplecare a capului – gest devenit deja automatism.

La serviciu era linişte. Colegii somnoroşi cu braţele doldora de documente străbăteau teleghidati parcă, holurile firmei. Prea multă monotonie, prea mare plictis se citea pe chipul lor. Şi era păcat! O astfel de zi trebuia să fie o încântare, plină de voie bună şi culoare!

Noroc că ştiusem soluţia perfectă pentru a dezmorţi atmosfera- o mini-şedinţă cu cei 4 fantastici, Oleg – moldoveanul gurmand, Mark – englezul şarmant cu ochi albaştri, Maurizio- italianul grăsun cu obraji bucălaţi şi Carlota- spanioloaica focoasă, mereu pusă pe şotii. Le-am dat de ştire numaidecât prin două mail-uri:

Deşi nu era 1 Aprilie, pregătisem pentru colegii mei o surpriză de proporţii. Parcă mi-i şi imaginez cum şuşoteau ei aşteptându-mă în sala de conferinţe, despre cum „vreau” să-i pun să ţină cure de slăbire pe cei doi pofticioşi ori la îngrăşat pe supla Carlota şi pe Mark cel şarmant. Bineînţeles că nu aveam nimic de comentat în privinţa greutăţii lor. Îmi erau dragi aşa cum erau, fiecare special în felul său.

 Îmi amintesc că am intrat furtunos în cameră şi pe un ton serios i-am rugat să elibereze masa de toate documentele ce stăteau leneşe pe ea.

-Astăzi, dragii mei, astăzi avem ceva important de discutat. Despre….(Toţi mă priveau curioşi, speriaţi). Astăzi e despre… mâncare chinezească. (Curiozitatea lor se transformă în mirare.) Astăzi este Ziua Prieteniei. Luăm pauză nu numai de masă, ci mai ales, o pauză scurtă de la viaţă, de la toate grijile cotidiene, de la stresul că deadline-urile ne bat la uşă.

Şi în timp ce le vorbeam bunilor mei colegi, în sala de conferinţe intră Robert, aşezând pe întinsa masă mâncarea comandată.

-Wu Xing a pregătit special pentru noi (am continuat eu) Flori de piatră – un buchet de arome şi gusturi inedite, Pacheţele de primăvară să ne însenineze „cerul gurii”, Vită cu urechi de lemn să ni se lungească urechile de poftă, Porc fiert iute să ne revenim iute în formă şi Furnici în copac, să ne odihnim apoi cu toţii burţile după un asemenea prânz copios.

Şi deşi nu avusesem o masă rotundă sau o tavă rotativă, o Lazy Mary, am urmat şi noi modelul chinezesc, share-uind preparatele delicioase. “SHARE YOUR BOX!” fusese conceptul care guvernase asupra acelui prânz. Şi acum îmi amintesc reacţiile colegilor mei.

Mamma mia! Che gustoso!” striga simpaticul Italian, mândru din cale afară că ştia să folosească beţişoarele chinezeşti.

Que comida sabrosa!” continua Carlota, muşcând pofticioasă dintr-un pacheţel de primăvară. „Dacă le mânânc pe toate oare îmi vor apărea pacheţele pe abdomen?”

 „Eh, da… o sî îi aparî lu` Mark un pacheţel d`aista  în loc di babocică (*papion)!” se amuza de zor moldoveanul Oleg. „Aistea ce îs aicişa? Şolduri di pui?” mă întrebă arătând spre florile de piatră.

„Nuuu, Oleg!” i-am răspuns toţi în cor, cu gurile până la urechi.

„Vreau şi eu urechi!”, interveni Mark, năspustindu-se peste cutia cu pricina. „Oh, my goodness, it`s marvelous!”, “Parcă aud chiar mai bine…hahaha!”

Îi priveam fascinată pe toţi. Eram 5 oameni din 5 ţări diferite, uniţi în Ziua Prieteniei de mâncarea chinezească preparată după reţete originale de bucătarii Wu Xing. Deşi nu aveam aceeaşi limbă maternă şi deşi colegii mei cunoşteau foarte bine limba română, îmi plăcea să cred că limbajul prieteniei noastre era universal şi că plăcerea pe care o simţeam cu toţii savurând gustoasele preparate era identic zugrăvită pe chipurile noastre ori manifestată zgomotos prin chicote şi ovaţii.

După ce am terminat de mâncat, Oleg a încheiat apoteotic pauza de masă cu o replică ce a stârnit hohote de râs pânâ în ziua de azi!

“Apu iaca deamu îi finiş!**Să îţi ţie Dumnăzău obişeiu` că tari bună o fost mâncarea cesta!”

Într-adevăr, mâncarea se terminase, însă Wu Xing era şi mai este încă primul restaurant chinezesc din Bucureşti. Poţi comanda simplu: online, telefonic sau direct de pe mobil şi mâncarea îţi este livrată numai decât acasă ori la birou.Orice pofteşti: meniuri chinezeşti, meniuri pentru copii, de post sau vegetariene şi bineînţeles, nelipsitele deserturi.

Wu Xing întregeşte familia!

Wu Xing reuneşte prietenii!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2017!

**Acum, iata ca e gata!
Anunțuri

7 gânduri despre „Wu Xing: Plăcerea de a SHARE-ui

  1. Ralu, iti aduci aminte de cina de dinaintea dezmatului de la Beraria H? Cu siguranta, da! Eram 9 persoane la masa! Cutii, cutiute, pachetele, betisoare, furnici, pui, picanterii… Am avut atunci parte de un adevarat „Share Your Box”. Sa fi presimtit noi ceva? Wu Xing ne-a „plagiat” share-uirea!!! Hahaha!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s