Superblog

Fata cu ochi de smarald

Fata cu ochi de smarald. Cu pielea palidă şi fină. Cu umeri înguşti, mângâiaţi de buclele-i negre, cu obraji trandafirii şi buze mari ce păreau desenate.  O întâlneam aproape zilnic, indiferent de timp sau anotimp. Spre sfârşitul iernii, când nici zăpada nu se topea bine, se plimba agale prin parc cu un coş împletit din nuiele plin cu ghiocei şi zambile mov. Pentru mine ea era întâiul vestitor al primăverii. Deşi nu eram superstiţioasă, de fiecare dată când îmi ieşea dimineaţa în cale ştiam că va fi o zi bună. Era ca un talisman, nu pe care-l păstrezi cu sfinţenie în buzunar, ci pe care doar privindu-l o clipă te încărci cu bucuria şi gingăşia ce-o emană.

În primăvara aceasta am schimbat câteva vorbe şi ne-am împrietenit. Am aflat că fata cu ochi de smarald are nume de floare, Dalia şi că era născută chiar în ziua FERICIRII, 20 martie. Ea însăşi – o fericire pentru noi toţi trecătorii cărora le zâmbea angelic şi le însenina dimineţile.

După ce vindea toate lalelele aranjate meticulos în acelaşi coş de nuiele, se aşeza pe o bancă, mereu aceeaşi bancă, priponită la umbra unui stejar şi citea. Citea până se însera, până i se făceau ochii mici, ori până termina cartea. Şi atunci se ridica, îşi lua coşul  şi-şi purta paşii pe drumul întoarcerii, spre casa aflată la periferia oraşului. Îmi dezvăluise că cititul îi oferă o altă perspectivă asupra vieţii, o portiţă pe care putea evada atunci când realitatea devenea nu tocmai pe placul ei.  Când citea era parte din poveste, era oricine-şi dorea, fără să se simtă prinsă în capcana unui destin prea nedrept uneori.2179zatskafata-cu-flori-de-camp.jpg

 

19 martie

O duminică însorită. O zi cu lenevit în perne moi, o zi răgaz, cu amintiri răstălmăcite în căuşul sufletului, cu dorinţe şi visuri amestecate, cu singurătatea-unicul tovarăş. Cafeaua lenevea şi ea în ceaşcă, aroma ei mă purta pe cărări neumblate ale imaginarului, iar  florile din glastră mă aduceau brusc în planul realităţii:

„Mâine e Ziua Fericirii! Mâine e ziua Daliei!” mi-am spus, revenindu-mi parcă dintr-un somn profund. „Trebuie să fac ceva!”

Şi fără prea mult timp de gândire ştiam exact ce trebuie să fac. Exista însă un mic inconvenient în calea planului meu: situaţia financiară, nu tocmai roz. Era o perioadă în care cheltuielile se înmulţiseră pe zi ce trece. O perioadă în care banii parcă se evaporau din portofel, parcă-şi doreau să se plimbe prin te miri ce buzunare, numai într-al meu popasul era de cea mai scurtă durată. Cum nu-mi placea să renunţ şi să mă declar învinsă,  am pornit în căutarea unei soluţii, pe care negreşit am găsit-o în mediul virtual: Telecredit.ro.logo_vectorial_Telecredit_cu_slogan.-300x152

Am obţinut un împrumut rapid, un împrumut urgent, fără efort, fără plimbat pe drumuri, fără stat la cozi interminabile, fără garanţii, totul la un click distanţă. M-a bucurat că aflasem încă de la început toate detaliile creditului online, fără să mă aştept astfel pe viitor la situatii neplăcute.
Capture.PNGDupă ce am completat super rapid formularul, timpul de procesare fiind la fel de scurt, mi s-a aprobat creditul cu dobândă 0, l-am confirmat şi în aceeaşi zi am primit banii în cont. Simplu. Rapid. Fără dosare doldora cu documente, fără garanţii, fără timp pierdut şi nervi storşi. Puteam concluziona că fusese o dumincă încununată cu succes!

A doua zi, de cum zorii se iviră am mers în parc. Pentru prima dată trebuia să fiu eu talismanul fetei cu ochii de smarald. Mă simţeam datoare pentru toate dimineţile cu zâmbet pe care mi le oferise, pentru toate florile ce pentru un preţ infim deveneau ale mele. M-am aşezat pe banca ei, căci da, devenise banca ei, încrustată cu toată poveştile pe care le citise, martor tăcut al fericirii ei livreşti. Când a intrat în parc avea braţul plin cu lalele galbene ce contrastau cu părul ei superb, negru ca abanosul. De data aceasta însă, şi eu aveam braţul plin. Plin cu cărţi. Cu tot soiul de romane şi poezii scrise sub clar de lună. Creditul luat fusese transformat acum în cărţi. Erau foi desenate precum banii, cărţi care îţi pot oferi însă ce banii nu pot cumpăra.  O altă faţetă a realităţii, şlefuită de un scriitor priceput, un alt mod de a înţelege lumea şi de a pătrunde în sensurile-i ascunse.

I-am înmânat teancul de cărţi şi i-am urat:

„La mulţi ani, fericire! La mulţi ani, fată cu ochi de smarald! La mulţi ani înfloritori!”

Dalia mă privea tăcută. Luă cărţile sfioasă, privindu-mă necontenit. Încet, încet ochii îi fură inundaţi. Smaraldul se scălda acum în lacrimi de fericire! Era Ziua Fericirii! Fericită eram şi eu!Reuşisem să-mi îndeplinesc o dorinţă.  Dorinţa unui om mic de a face fericit un suflet mare. Şi spre norocul meu, avusesem cel mai de seamă aliat. Telecredit. Da, Telecredit fusese umărul care mă sprijinise când nicio altă soluţie nu se întrezărea la orizont. Plasa care mă salvase când mă aflam în cădere liberă spre fundul prăpastiei crizei financiare. Ca un izvor de la care se adapă buzunarele în goana lor pe primejdiosul drum al nesiguranţei financiare.

Şi cel mai important, deşi rămăsesem cu o datorie pe care ştiam că o pot plăti în termenul stabilit chiar de mine, eram, fără doar şi poate, mai bogată sufleteşte.

Vorba cântecului: “Banii n-aduc fericirea, dar te ajută să-ntreţii iubirea.”

Iubirea de sine. Căci, de nu te poţi iubi pe tine însuţi, nu-i poţi iubi pe ceilalţi. Să te iubeşti, să dai glas dorinţelor şi împlinire visurilor…ăsta-i adevăratul scop al vieţii.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Surse poze: krif.ro, telecredit.ro

 

Anunțuri

Un gând despre „Fata cu ochi de smarald

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s