Superblog

Peripeţii prin Satul Pierdut

frabz-Ce-cred-toti-ca-fac-Ce-cred-prietenii-mei-ca-fac-Ce-crede-tata-c-c963b6

Păi, când ţi se face dor de ducă, să te duci. Nu-l iei în braţe nici pe „c-o fi”, nici pe „c-o păţi”, ci  pleci aşa ca Păcală cu  uşa rucsacul în spate unde inima ţi-o pofti. Ş-am plecat şi eu. De cum zorii se iviră, făr’ s-anunţ mamă, făr’ s-anunţ tată, mi-am luat la purtător curajul de copil împieliţat şi-am pornit spre Satul Pierdut într-o ştrumpfească aventură.Asta-i pohta ce-am pohtit!”, să-mi revăd bunicii, casa veche din chirpici şi nuiele, ograda cu orătăniile ei nenumărate, livada cu mere parfumate şi caise pufoase. Să revăd uliţele satului cu gropi adânci, băbuţele clevetind la colţ de stradă, ţăranii strânşi la sfat la cârciuma satului, trăgând molcom câte-o duşcă din rachiul cu iz puternic.

Ş-am mers, ş-am mers, şi am mai alergat şi m-am mai odihnit şi iar am mers şi m-am rugat la toţi zeii ştrumpfeşti cerând îndurare şi să poposesc cât mai curând în sat. In  zadar, însă. Nicio rugă, niciun „hocus-pocus”, niciun „hai, Doamne, promit că nu mai fac boacăne” nu dădu roade.

Idee ştrumpfească îţi veni! Atunci, taci şi-nainteză!” mă dojeneam eu singură, c-o falcă-n cer şi alta în pământ.

Drumul era lung, soarele de mult dogorea din locu-i predestinat, iar eu, Ştrumpfiţă leneşă din Mirosi-Argesfire, abia îmi mai târam picioarele când minunea se produse şi zării (neclar încă) pancarta ce mă înştiinţa că Satul Pierdut era pe aproape. Şi-mi veni atunci inima la loc, ş-odată cu ea şi-un zâmbet larg cât Porţile de Fier.

De cum intrai în sat, dădui peste badea Gheorghe, cioban de seamă în Satul Pierdut, respectat şi cu mult pământ, de l-ar fi făcut invidios până şi pe Ion al lui Rebreanu, nesătulul pupăcios. După ce schimbarăm câteva vorbe, eu (copil naiv) vrând să mă umflu niţel în pene cu pocinogul ce-l făcusem dimineaţă când îmi turnasem pe haine sticluţa cu parfum a mamei, l-am întrebat aşa, trufaşă:

-Ia zi, bade, nu ţi se pare că miroase a Chanel?

Moşu` surâzând îmi răspunse:

-Ba da, draga taichii, îmi miroase ş-a „niel” ş-a oaie! Şi luându-şi ciomagul la subsuoară îşi continuă drumul spre ieşirea din sat.

Şi rămăsei privind în urma sa nedumirită, verificându-mi degrabă tălpile să văd dacă nu care cumva călcasem în drumul meu pe un „minunat noroc”. Nimic, însă. Eram curată ca lacrima lui Făt-Frumos. Văzând acestea, mă pusei din nou în mişcare.

După o bucată frumuşică de drum, îl întâlnii în cale pe Ion al Toporaşului ce striga cât îl ţineau plămânii la măgarul uscăţiv ce nu reuşea să urnească preaîncărcata căruţă:

-Di, Viorica! Di, Marcele! Di, Suzana! Di, Murgule!

Mă apropii încetişor de el, zicând:

-Ziua bună, Ionaş! Ce-ai făcut, ai uitat numele măgarului?

-Bună să-ţi fie şi ţie ziua, rosti înflăcărat Ion. N-am uitat, drăguţă. Ştiu cum îl cheamă, dar vreau să îi dau impresia că nu lucrează singur.

-Aha, rostii eu crucită, grăbind însă pasul de teamă ca inepţia Ionaşului să nu fie molipsitoare. La câteva sute de metri depărtare, aproape de vatra satului, doi ţărani stăteau rezemaţi de un tractor, gesticulând neîntrerupt şi vorbind o limbă pocită.

Să fie oare limba ştrumpfească? am zis ironic în sinea mea, mergând către dânşii, să le ofer, dacă nu-i cu supărare, un eventual ajutor. I-am salutat cuviincios şi curioasă din fire, i-am întrebat:

-Aţi păţit ceva, de ce nu semănaţi?

strumf-3_a201a080d2fe6f.jpg

Unul dintre ei, mai ursuz de felul său îmi răspunse răspicat:

-Păi…nu suntem fraţi!

-Am înţeles! am replicat şi eu înţepat şi m-am făcut nevăzută. „ N-oţi fi voi fraţi între voi, dar cu Ion al Toporaşului sigur sunteţi” am grăit în gând, minunându-mă de oamenii pe care îmi fusese dat să-i întâlnesc.

După vreo alte câteva 30 de minute pline de peripeţii, ajunsei într-un final, slavă Zeului Ştrumpfăresc, să calc pragul căsuţei în care mi-am petrecut întâii ani ai vieţii (vreo 4, nu mulţi), să-mi revăd bunicii cu aceiaşi ochi blânzi şi vorbe dulci cu tâlc, mai încovoiaţi parcă de bătrâneţe, însă cu acelaşi suflet tânăr şi bun.  Şi cum stăteam noi acolo în odăiţa plină cu covoraşe ţesute la război, depănând amintiri şi buclucaşe fapte, un ciocănit strident se auzi dinspre uşă. Bunica se grăbi să deschidă. De îndată intră în încăpere un tip înalt, dichisit foc, cu obraji bucălaţi, ( se vedea că nu-i de prin împrejurimi) care rosti:

-Sărut mâna, măicuţă! Aş vrea să vă arăt un aspirator. E la un super preţ şi e cel mai performant…şi grăind acestea, răsturnă pe covorul bunicii un făraş plin cu grăunţe prăfuite. Veţi vedea că tot ce grăiesc e purul adevăr, continuă bărbatul, dacă aspiratorul nu curăţă toată mizeria, promit să mănânc eu ce va rămâne.

După ce-l ascultă atentă şi liniştită, bunica îi răspunse:

-Măi, băiete, ce zici tu acolo permormant, nepermormant, eu am mătura mea ţeapănă şi deasă, nu-mi trebuie mie aspriratoare d’astea…dar poţi să te apuci de acu’de treabă, să ai poftă…nu am curent de azi dimineaţă! Pe cuvântul meu!

Să vă mai zic ce s-a întâmplat? Nu vă spun decât atât: eu şi bunica ne-am retras degrabă în prispă, aruncând din când în când cât-un ochi pe fereastra odăiţei să vedem dacă „aspiratorul” funcţionează bine. Am povestit ore-n şir despre boacăne şi peripeţii din fragedă pruncie, promiţându-i că pe 31 martie 2017 o să mergem să vedem împreună un film pentru întreaga familie, Strumpfii: Satul Pierdut, o animaţie de zile mari, căci nimic nu-i plăcut decât să oferi unui bătrân prilejul de a se simţi din nou copil, de a-i vedea ochii sclipind de emoţie şi încântare.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2017, proba sponsorizata de 

*pozele sunt editate personal,sursa: trilulilu.ro
Anunțuri

4 gânduri despre „Peripeţii prin Satul Pierdut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s