Superblog

Colţul Cărţilor

Îmi îndeplinisem visul acum trei ani. Muncisem mult, iar ambiţia fusese cea care mă adusese până în punctul ăsta. Da, la început fusesem chiar un punct. Un punct pe care ambiţia – arhitect de seamă al dorinţelor l-a transformat într-o dungă, o linie trasată pe marginea unei rigle până în capătul ei. Fusesem atentă la fiecare centimetru, făcusem paşi mici, dar siguri şi atinsesem într-un final capătul. Cu bucurie, însă zâmbet nu prea plin. Mai era ceva, clocotea în mine dorinţa de autodepăşire. Fusesem punct, devenisem linie, uneori curbată de obstacole, alteori subţiată de griji, însă ajunsesem unde ţintisem.

rigla

  Şi-acum îmi doream mai mult. Îmi doream să capăt formă, formă închisă, perfectă. Şi nu Triunghi al Bermudelor şi nici Pătrat al lui Boethius. Voiam o formă a mea, unică, inedită, conturată cu succes de însuşi succesul care speram eu să mă pândească …la colţ.  La „Colţul Cărţilor”- cafeneaua-bibliotecă, a doua casă în care investisem bucăţi din mine, timp şi bani. Nu o mai percepusem de mult ca pe o afacere. Era modul meu de a trăi, mediul în care mă puteam desfăşura exact aşa cum natura mă făurise. Acolo eram cu adevărat “eu”, acolo unde la colţul cărţilor o cafea leneşă îmi desfăta oaspeţii şi îi îmbia cu a ei savoare la visare. Acolo îi tratam pe toţi cei care îmi păşeau pragul ca pe nişte cărţi. Cărţi cu coperţi diverse, colorate sau pictate-n alb negru, cu poveşti ascunse bine, ale propriilor vieţi, pe care încercam neîndemânatică uneori să le descopăr şi să le înţeleg.

carti-7.jpgColţul Cărtilor era mai mult decât o cafenea sau o bibliotecă. Era colţul de linişte, de relaxare şi revitalizare al clienţilor fideli care deveniseră parte a acestui univers. Erau câţiva, dar buni. Buni precum o carte veche pe care o citeşti de nenumărate ori şi mereu reuşeşte să te surprindă. Îi cunoşteam pe toţi din scoarţa exterioară a trupului lor, până în scoarţa fragilă ce le adăpostea sufletul. Le ştiam preferinţele literare, locurile în care obişnuiau să citească şi cât de dulce sau mai puţin dulce trebuia să fie cafeaua ce le-o serveam. Din păcate însă, cu timpul, m-am trezit într-un impas. Să mai fac un pas? Să mă opresc? Să stagnez? Am zis „pas” gândurilor negative, mi-am îngheţat teama şi am analizat la rece situaţia. Mi-am dat seama că în cazul afacerii mele nu doar calitatea oamenilor care trec pragul cafenelei contează, ci şi numărul lor. Iar eu, cumva, cât mai curând posibil, trebuia sa fac ceva în acest sens. Drumul meu era cu sens unic, fusese alegerea mea, iar renunţarea nu mă caracteriza, aşadar trebuia să înaintez. Uneori însă curajul, determinarea şi dorinţa de reuşită nu sunt de ajuns. Uneori ai nevoie de o mână care să te ajute să-ţi menţii echilibrul, care să-ţi deschidă uşi pe care le-ai considerat imposibil de deschis, care să te ajute să pui cap la cap piesele din puzzle-ul  afacerii tale. Iar această mână mi-a fost întinsă când mă aşteptam mai puţin. De fapt, o atinsesem de atâtea ori fără să ştiu că avea să fie mâna care mă salvează şi mă scoate din impas. Ivan era broker financiar-bancar la AVBS Credit.

o-mana-de-ajutor

În fiecare zi, la ora prânzului se retrăgea în mica mea cafenea, cu braţele pline cu hârtii a căror taină încerca s-o desluşească.  Avea paşi grei ce emanau putere, degetele lungi ca de pianist, o barbă scurtă şi deasă, iar ochii de un albastru închis, pătrunzător. Îmi aflase frământările şi era dispus să mă ajute. M-a asigurat că este expert financiar şi că poate găsi absolut gratuit cel mai bun împrumut pentru afacerea mea. Şi avea dreptate. În scurt timp mi-a oferit o sumedenie de informaţii, mi-a expus toate ofertele de creditare, mi-a făcut un scoring preliminar şi am hotărât împreună să optez pentru un împrumut pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru un overdraft mai exact. Puteam accesa cu garanţie o sumă de până la 25% din cifra de afaceri, sau fără garanţie o sumă de până la 10% din cifra de afaceri. Altfel spus, putem obţine fără garanţie până-n 25.000 de euro, iar cu garanţie maximum 150.000 de euro (echivalentul în LEI), perioada de rambursare fiind de 12 luni. Am ales prima variantă. M-a încântat că puteam obţine acest împrumut atât de uşor, fără să fie nevoie să prezint documente justificative, suma acordată şi neutilizată prin overdraft fiind zero. Ivan s-a ocupat de tot. A întocmit dosarul de creditare, l-a depus la bancă, a negociat termenii contractului şi a urmărit în permanent dosarul. El a fost cel care mi-a eliberat aripile din prinsoarea stagnării, cel care mi-a redat echilibrul şi care acum, după ce am obţinut împrumutul bancar mă putea lăsa să planez în voie spre culmile dezvoltării.

Cu mult tact mi-am croşetat viitoarele planuri, cu siguranţa şoimului ce scrutează pământul în căutarea hranei şi delicateţea colibriului ce-şi poartă ciocul prin polenul florilor. Am făcut toate demersurile necesare ca în Colţul Cărţilor pofticioşii oaspeţi să se răsfeţe  din acel moment cu cele mai delicioase prăjituri şi produse de patiserie. Parcă şi finalul tragic al unui roman pare mai dulce când cititul este însoţit de gustul unui croissant plin, plin cu ciocolată. Pe lângă acest demers am diversificat sortimentele şi aromele cafelelor şi am achiziţionat câteva sute de cărţi, volume din toate domeniile, de la istorie, literatură , geografie, IT şi până la volume care tratează teme din domeniul medicinei, gastronomiei sau arhitecturii.

UNITATE în DIVERSITATE

Toţi oaspeţii mei sunt uniţi de aceeaşi pasiune pentru citit şi diferenţiaţi prin aceeaşi pasiune care însă se manifestă diferit în funcţie de alegerile fiecăruia. Mi-a plăcut dintotdeauna această idee a unităţii aşa că mi-am propus să sparg bariera cititului şi să extind unitatea către alte sfere, prin organizarea unor evenimente deosebite- seri tematice cu mini-concerte, expoziţii, workshop-uri ori degustări de vin.  Am demarat de asemenea o super campanie publicitară online, dar şi offline. Simţeam că e menirea mea să apropii omul de carte. Să-l determin să se oprească un pic din goana cotidiană şi să-i astern în braţe o poveste, o altă faţetă a realităţii prin intermediul ficţiunii. Să-l invit în Colţul meu, să-i ofer o cafea fierbinte şi să-i spun:

Omule, odihneşte-ţi sufletul pentru o clipă! Căci după clipa asta vei tânji când ochii ţi se vor împăienjeni şi vederea te va lăsa, când mâinile-ţi vor fi cuprinse de tremur şi greutatea anilor ce-o porţi pe umeri te va copleşi!”

Colţul Cărţilor este locul care a izvorât dintr-un vis şi care a devenit scena altor visuri, ale oamenilor care decid să-i deschidă uşa. Colţul Cărţilor este afacerea care a renăscut pentru că a avut parte de un ajutor de nădejde, al brokerului financiar-bancar…Visează… obține cu AVBS! Colţul Cărţilor sunt şi eu, ascunsă printre file, printre arome de cafea, plutind agale ca o fantasmă printre trupurile clienţilor ce-şi desfac sufletul aici, între colţurile cărţilor…

helping-hand

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

pozele sunt editate personal, cu exceptia primeia (arhiva personala); sursa celorlalte:google. ro
Anunțuri

Un gând despre „Colţul Cărţilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s