Superblog

O amintire cu Farmec

Stă pe-un colţ de suflet o amintire. Se prelinge pe-o margine ca roua pe-o frunză de trifoi şi rezistă acolo până e gata să se facă una cu sângele. Atunci se desprinde subit, vrând parcă s-aline sentimentul despărţirii şi porneşte cu vervă prin vene. Când ajunge la poarta creierului, nu bate, nu strigă, ci năvăleşte cu siguranţa unui oaspete de-al casei. Se tăvăleşte prin materia cenuşie cu entuziasmul unui copil, se scutură ş-apoi s-aşază cuminţică în faţa cerebelului aşteptând să fie rostită. Şi astea toate, în câteva secunde.

Dar azi nu, azi nu-i rostită, ci se aşterne în faţa vostră pitită în culcuşul cuvintelor, aşteptând să fie descoperită.

Amintirea asta e veche de câţiva ani, e născută într-un decor primăvăratic când, copilă fiind, priveam cum bunica învârtea fuiorul şi ascultam cu mare atenţie poveştile ei. Îmi plăcea să trândăvesc acolo în iarba aceea moale ce-mi masa tălpile goale, să-mi imaginez că dintr-o singură mişcare pot atinge tavanul naturii, cerul, şi pot jongla cu norii ca într-un joc de şah. Îmi puneam capul în poala ei şi în timp ce îmi împletea părul, cuvintele i se împleteau şi ele cu frânturi de imaginaţie şi mi se înfiripau toate mănunchi în suflet şi în minte.

Vorbea despre frumuseţe ca despre un izvor magic a cărui apă toţi îşi doreau să o guste, însă doar cumpătarea şi micile trucuri o menţineau proaspătă. Un izvor care porneşte din adâncul sufletului şi se revarsă cu putere în exterior, peste un trup modelat de timp, un trup firav în bătaia vârstei.

Pentru ea, părul era cel mai frumos accesoriu al femeii, o podoabă care prin fiecare fir poate emana feminitate,eleganţă şi FARMEC. De la ea am aflat în acea zi un truc pe care aveam să-l folosesc cu regularitate până în prezent. Un truc ca un dar care să-mi amintească mereu de ea şi de poveştile ei. Două elemente simple şi naturale, mierea şi gălbenuşul de ou, combinate puteau deveni în mâinile mele de magician o soluţie minune care, lăsată să acţioneze o jumătate de oră,  îmi putea asigura un păr mătăsos şi sănătos. Tot atunci s-a născut şi povestea părului meu lung. Când mi-a dezvăluit că în Japonia în trecutul îndepărtat frumuseţea unei femei era judecată în funcţie de lungimea părului, iar cel ideal era cu aproximativ 60 cm mai lung decât talia mi-am spus:

„Trebuie să am părul lung,lung- lung!”

Şi lung îl am până în ziua de azi.

 

Deşi poate părea o povară uneori, dacă ştii ce şi cum să foloseşti, îngrijirea părului lung poate deveni simplă şi plăcută. Spre exemplu, întotdeaua înainte de a-ţi spăla părul trebuie să-l periezi foarte bine pentru a distribui sebumul pe toată lungimea acestuia, iar atunci când este ud, sub nicio formă nu trebuie pieptănat,căci se va rupe foarte uşor. Şamponul trebuie ales în funcţie de tipul de păr si de necesităţile acestuia. Recomand şamponul hidratant Urzică şi Grâu,  un produs complex care are  multiple efecte pozitive. Proteinele de grâu dau volum şi strălucire, aquaxy-ul întăreşte firul de păr şi îl hidratează, iar extractul de urzică îl regenerează şi tonifică.De asemenea arma secretă pe care orice fată ar trebui să o folosească este masca de păr. Intens hrănitoare, masca de păr previne încâlcirea părului şi sporeşte hidratarea acestuia.

Una dintre cele mai bune este  „Masca argan plus ulei de măsline”, produs românesc de la Farmec. Aceasta, datorită beneficiilor uleiului de măsline şi de argan şi ale vitaminelor A,E şi B5 pe care le conţine, ajută la revitalizarea, rehidratarea şi sporirea elasticităţii părului. După spălare, masca se aplică pe părul umed pe toată lungimea acestuia, este lăsată să acţioneze cinci minute, iar după aceea poate fi îndepărtată prin clătirea părului cu apă din abundenţă. Şi nu în ultimul rând, pentru un plus de strălucire se poate folosi de două ori pe săptămână, masca à la bunica, cu miere şi ou. Cu răbdare nu poţi trece doar marea, cu răbdare poţi obţine cea mai frumoasă variantă a ta. Şi-i al naibii de plăcut să te priveşti în oglindă şi să-ţi spui: Mă iubesc!

Şi acum, când amintirea asta s-a dezgolit pe de-a-ntregul aici, o alta se-mpinge-n peretele inimii, încercând să-şi facă loc şi să iasă la suprafaţă.  Nu-i completă, dar atât cât e, e născătoare de slove…şi s-au rostogolit toate aici, ca-ntr-un joc de domino:

Aş vrea de frumuseţea ar fi o floare,

s-o cultiv în suflet să caute soare

prin unghere întunecate…

să se reverse apoi, negreşit

peste tot ce am iubit.

Să facă din clipe deşarte, de timp roase

nişte amintiri frumoase.

Aş vrea de frumuseţea ar fi o floare

să fie un stânjenel-ascet.

Să-mi amintească…

Când totu-n mine rătăceşte

că frumuseţea trupului sporeşte

numai dacă-i uzi rădăcinile din suflet.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017!:)

Anunțuri

5 gânduri despre „O amintire cu Farmec

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s