Superblog

Wu Xing, Lupul şi Scufiţa

Mama Scufiţei fusese dintotdeauna atrasă de cultura asiatică, de la mitologie, artă şi până la gastronomie. Era de acord în totalitate cu spusele lui Theodore Zeldin şi îi plăcea mereu să susţină că :

“Gastronomia este arta de a folosi hrana pentru a crea fericirea.”

Era fascinată de tot ce însemna mâncare chinezească, iar restaurantul Wu Xing devenise pentru ea raiul delicateselor originare din China. logo wu xing (2)

WuXing ştie! îi explica aceasta Scufiţei Roşii. Wu Xing este un concept ce susţine teoria celor 5 simboluri esenţiale pentru viaţă şi natură. Fiecărui element îi corespunde câte o aromă, dar ce este şi mai important este faptul că toate acestea au rol terapeutic în tratarea anumitor boli.

 

 

sursa:metaizicachineza.ro

-Wow…şopti uimită Scufiţa Roşie. Mâncarea asta e magică…

-Da, lemnului (木 mù) îi corespunde aroma acrului şi poate reprezenta un zid de protecţie împotriva bolilor ce afectează ficatul.

– Ca un Zid Chinezesc?

-Dacă vrei tu…se amuză mama Scufiţei. Pentru amar elementul este focul(火 huǒ), el înăbuşă tot ce-i face rău inimii. Pământul (土 tǔ)este dulce, iar…

-Pământul este dulce???? se şoca Scufiţa…Din cauza asta eram eu grasă când eram mică?

-Haha, nu dragă. Dulcele este aroma ce corespunde acestui element primordial, având rol protector pentru splină, aşa cum picant este gustul ce corespunde metalului(金 jīn), ce salvează plămânii de diferite afecţiuni. Iar apa(水 shuǐ) este corelată cu gustul sărat şi are puteri benefice asupra rinichilor.

-Acum înţeleg de ce mă pui mereu să-i duc bunicii mâncare chinezească! „Previne înainte de a trata!” Dar ce nu ştii e că bunica s-a îndrăgostit iremediabil de bucătăria chinezească – supe, pui, legume, spaghete, orez. Nimic nu-i displace!

-Bine că mi-ai adus aminte…mâine o să îi cumpăr câte ceva. Poate nişte furnici în copac sau  urechi de lemn…Dar nu, mai bine pacheţele de primăvară!

wuxing-pachetele-de-primavarawuxing-furnici-in-copac

***

A doua zi, dis-de-dimineaţă, Scufiţa era aranjată şi îmbrăcată în rochiţa ei roşie pe care o purta mereu când îşi vizita bunica. Deşi ea şi-ar fi dorit ca-n această dimineaţă să zăbovească în pat şi să se uite la desene animate, mama ei “a trimis-o pachet” la bunicuţă. Avea un coş plin cu merinde printre care se regăseau şi pacheţelele de primăvară (ce conţineau :foi de plăcintă, carne tocată, spaghete din soia, ceapă şi varză albă, piper negru şi condimente chinezeşti).

Scufiţa Roşie îşi luă la pachet nişte bombonele, să aibă ce ronţăi pe drum şi în timp ce înainta pe cărarea îngustă a pădurii, bodogănea încă supărată:

Pacheţele de primăvară…auzi ce denumire! Mâine, poimâine ruginesc frunzele-n copaci şi noi mâncăm pacheţele de primăvară! Or fi făcute din narcisele lui Martie, din margaretele lui Aprilie ori din lăcrămioarele lui Mai? Or fi păsări călătoare împachetate?

Şi în timp ce fetiţa căuta un răspuns pentru denumirea preparatului chinezesc, îşi făcu apariţia Lupul, înfometat şi pus pe şotii. Cu isteţimea sa ascuţită reuşi să profite de naivitatea fetei şi mâncă toate merindele din coş. Pacheţele de primăvară i se păruseră atât de săţioase şi delicioase, că-şi luă gândul de la a se înfrupta din trupul fraged al Scufiţei.

După ce animalul o luă la fugă, asaltat de întrebările fetei referitoare la dilema privind denumirea preparatului chinezesc,  Scufiţa Roşie porni spre căsuţa bunicii gândindu-se la o soluţie salvatoare prin care să justifice absenţa bucatelor. Îşi aminti imediat de discuţia purtată cu mama sa ieri seară şi de o mâncare pe care aceasta o menţionase… furnici în copac. Revenindu-şi în fire şi cu zâmbetul pe buze, se apucă micuţa fată să strângă furnici, pe care le aşeza cu meticulozitate în coşul împletit din nuiele.

Şi după ce adunase câteva, cât să-i ajungă bunicii pentru două măsele, îşi luă frumuşel coşul, începu a cânta şi a alerga fericită spre inima pădurii. Când într-un final ajunse, constătă cu stupoare: ioc merinde, ioc furnici. Găsi însă o scuză infantilă şi îi promise solemn bunicuţei că a doua zi se va întoarce cu cele mai bune pacheţele de primăvară.

Numai că a doua zi, istoria se repetă şi tot aşa, până când Lupul era tot numai „pacheţele”!! Parcă mergea la sală 7 zile din 7. Cât despre Scufiţă, săraca, pe oriunde vedea furnici, parcă-L prindea pe Dumnezeu de picior.  Le lua cu grijă şi le îndesa în buzunar, să aibă, zicea ea, rezervă pentru bunicuţă…

Rezervele ei însă, dispăreau cât ai zice “pacheţele de primăvară”.

Imagini pentru lupul si scufita rosie
sursa: store-dvd.ru

 

Aceasta poveste a fost scrisa pentru SuperBlog 2016!

Anunțuri

10 gânduri despre „Wu Xing, Lupul şi Scufiţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s