Fără categorie

Să ne iubim ca florile…

Gândurile-soldaţi mărşăluiesc prin cenuşa creierului. Unul singur iese din paradă încovoindu-se ca un ghiocel – gândul la Anemona. Eram colegi de facultate de 2 ani. Îmi fusese însă indiferentă până acum o săptămână. Încă nu-mi explic de ce. Poate pentru că nu îndrăznisem s-o descopăr, dar nici nu cred că voia asta. Era genul de student fantomatic ce nu epata prin nimic. O puteai vedea doar la începerea cursurilor, cu câte un roman ţinut cu stângăcie la subraţ, cu părul împletit mereu neglijent, cu haine largi şi lejere sub care-şi ascundea trupul firav. Ocupa întotdeaua locul de lângă fereastră, pe ultimul rând, şi începea să citească fără să-i pese de nimic. Lăsa cartea din mână doar la puţinele cursuri care îi plăceau cu adevărat. În pauze nu interacţiona cu nimeni, se strecura în curtea facultăţii, sorbind leneşă dintr-o cafea.

Acum o săptămână însă, profesoara de istoria literaturii române s-a îmbolnăvit, iar Anemona a ţinut cursul. Îi auzeam vocea clară şi plină, dar în acelaşi timp suavă şi caldă. Mişcările îi trădau emoţiile. Era în schimb, din cale afară de serioasă. Niciodată nu o văzusem zâmbind şi mă intriga acest lucru.

Cum să nu zâmbeşti, femeie? Cum?”mă frământam, încercând să găsesc un răspuns. Mă simţeam diferit, total altul. Nu ştiu dacă eram îndrăgostit şi nici nu-mi doream să mă gândesc la asta. Îmi făcusem din zâmbetul ei un ţel. Simţeam că sunt dator faţă de gândurile care mă măcinau şi trebuia să fiu eu cel care aprinde luminiţa de la capătul tunelului pentru ea. Alţii îşi făceau din ELE muze. EA era însăşi o formă de artă, iar eu ca un observator nepriceput, mă chinuiam să-i pot decela misterul.

Îmi schiţasem în minte câteva scenarii, cum să o abordez, cum să mă apropii de ea, însă am renunţat la idee. Eram prea timid şi deloc priceput la cuvinte alese.Trebuia să am cineva sau mai bine zis, “un ceva” care să vorbească pentru mine. Şi răspunsul avea să mi-l dea chiar ea. Nu, nu ea în mod direct, ci numele ei.

În lunea aceea am venit mai devreme la facultate şi i-am lăsat pe bancă o floare şi un bilet.  I-aş fi putut trimite un buchet de flori, dar am vrut să fiu discret. Paşii mici, lucrurile mici se potriveau mai bine începutului nostru de poveste. Sau mai bine zis, tentativei mele de a o face personaj în povestea mea.

Am aşteptat-o turbând în mine teama şi nerăbdarea. Mă simţeam prizonier în propria-mi cuşcă şi aşteptam să tragă ea zăvorul. Să mă elibereze pe mine, cel ce-i devenisem spion, admirator şi instigator. Dar nu, nu o instigam la lucruri rele, nenorociri. O instigam la fericiri. Să-mi îngroape nenorocul de a o vede zâmbind. Nenoroc ce-mi devenise treptat obsesie. Asumată sau nu. Conştient ori inconştient…da, da…asta trebuie să fie… inconştienţa.

Am văzut-o intrând. Inima mi-a luat-o la trap, hoinărind prin cele patru camere ale sale şi s-a oprit brusc, fix în perete. Peretele cardiac. I-am numărat paşii, i-am mângâiat părul cu privirea şi am aşteptat. Va fi ori nu va fi? Fericită. Va apărea ori ba? Zâmbetul pe toată faţa…sau măcar în colţul gurii.

Când a ajuns la bancă a făcut ochi mari…întrebători. A luat biletul. L-a citit. A rămas nemişcată. Ca o statuie din piatră. Chipul nu transmitea nimic. Nici măcar un semnal infim. Mă simţeam ca un idiot ce se amăgise cu propriile iluzii. Ca un păpuşar ce se transformase în propria păpuşă. Dar nici aşa, nu-mi puteam dezlipi privirea de la ea. O uram atunci pe ea  – femeia ce-mi devenise sursă de suferinţă şi obsesie.

untitled

A lăsat biletul să-i cadă din palme şi a ridicat mica anemonă ce aştepta cuminţică să fie admirată. Atunci a zâmbit. Larg şi sincer. M-aş fi declarat învingător, că-i aflasem zâmbetul , dar simţeam că m-am îndrăgostit iremediabil.

De atunci, luni de luni o aşteptau flori pe bancă. Până când au trecut luni şi mi-am dat seama că nu mai pot sta departe. Ardea în mine un foc mocnit şi aveam nevoie de ea să-l stingă. Să-mi vorbească, să m-atingă. Aveam nevoie de ea. Şi asta era o certitudine. Voiam s-o invit la întâlnire. Să mă dezvălui. Ca un bărbat simplu, îndrăgostit de zâmbetul ei. Dar n-o puteam face aşa orişicum. Trebuia să fie ceva special. Aşa că am apelat la Olla. Este o florărie online unde am găsit aranjamente florale inedite, buchete de flori personalizate, fascinante sculpturi florale.

olla

E locul în care designul floral este ridicat la rang de artă, e locul în care poţi să fii şi tu creator la cursurile organizate aici sau poţi fi un simplu cumpărător ce vrea să însenineze ziua cuiva, propriul eveniment sau birou. Mi-a fost greu să mă decid asupra unui buchet de flori. Dar gândul că aveam să transform Olla în mesagerul permanent al dragostei mele, mi-a făcut misiunea mai uşoară.

M-am oprit asupra unui superb buchet de frezii şi lalele. În felicitare era scrisă adresa parcului în care avem să o aştept. Cu emoţiile explodând în mine şi cu glasul tremurând de fericire.

portativ-indragostit-buchet-de-frezii-si-lalele

Uite că vine…cu paşi domoli. Parcă zboară. Părul împletit e dat într-o parte, sprijinit de umărul drept. Poartă o rochie vaporoasă. Albă. Parcă e şi puţin transparentă. Cred…sau mi-aş fi dorit. S-o descopăr. Şi uite…uite-i zâmbetul dulce, pictat în culorile curcubeului. M-am îndrăgostit. Iubesc…îi voi propune şi ei…să ne iubim ca florile

Să ne iubim ca florile
în noi înşine.
Să creştem pe ramura
vie a cuvântului.
Eu sunt A
petala strigării
tu eşti U
friguroasă floare.

Să ne iubim ca florile
în noi înşine
ca litere singure
în interiorul cuvântului.
O, tu, cuvântule,
sex şi matrice
din care se naşte
întreg viitorul.

Să ne iubim ca florile
în noi înşine
în voi înşivă
în ei înşişi,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe
flori de măr.

                                        (Nichita Stănescu)

                                                           

love

Aceasta poveste a fost scrisa pentru SuperBlog 2016, pentru proba sponsorizata de olla_mic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s