Ganduri printre randuri...

…dor de ducă

Musteşte în mine un dor de ducă. Dulce-amărui.  De tine. Să-mi fac din genele tale balansoar. Şi să mă legăn în neştire. Să-mi înec ofurile în irisul tău brun aşa cum îşi îneacă ploaia stropii în mare. Aş poposi acolo o veşnicie. Şi te-aş lăsa, dragule, să mă porţi ca o lacrimă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s