Fără categorie

Opriţi Pământul!

Opriţi Pământul, vreau să cobor!

Să-mi dau o palmă, nu altceva. Păi, cum am lăsat eu frumuseţe de bănuţi să se ducă pe apa Sâmbetei? Ce-i drept, nu m-a luminat vreo idee picată din cer, ci mai mult ambiţia. De o săptămână, de când merg la facultate cu Rodica a lui Şchiopu`, cât îi drumul de lung, despre nimic altceva nu-mi vorbeşte decât despre câte parale a economisit ta`su la energie electrică şi ce rochiţă minunată îşi va putea lua ea acum pentru balul de absolvire. Ştiţi momentul ăla în care înainte de a pleca asculţi o melodie şi imediat după ce închizi uşa începi să o fredonezi şi nu-ţi mai iese din cap toată ziua? Ei bine, aşa am păţit şi eu. După câteva zile în preajma Rodicăi, am început să vorbesc singură pe stradă despre certificat energetic, despre becuri cu LED şi alte minunăţii de se opreau băbuţele, îşi făceau semnul crucii şi bodogăneau în urma mea.

Mi-am dat seama că nu-i pot astupa gura Rodicăi decât cu o economisire mult mai mare la facturile de gaze şi electricitate. Şi, năbădâioasă din fire ca Nică a lui Ştefan a Petrei, m-am hotărat să-i vin de hac pupezei lui Şchipu`, alias Rodica. După alte câteva zile de documentare în care l-am întors pe Domnul Google pe toate părţile, planul de atac era gata. Şi culmea, aveam să împuşc vreo doi iepuri deodată, dacă nu, chiar trei.

Familia mea face parte din acea categorie în care rutina zilnică ne-a împins parcă încet, încet într-o buclă temporală, într-un time loop în care suntem captivi, fiinţe automatizate ce se ghidează după un lanţ de nevoi şi necesităţi. Dar, câteodată, se trezeşte ba mama, ba tata, chiar şi frate-miu, să înţepe minunata buclă şi toate oalele să se spargă în capul meu. „Raluca, fă aia!”, „Raluca, drege-o p`aia!”, „Raluca, du-te-n colo!”,” Raluca, vino-ncoace!” că de, aşa stă treaba cu mezinii.

 Dar iată că a sosit timpul să înţep şi eu bucla şi să arunc nişte săgeţele ici-colo, aşa, ca după pofta inimii mele. Căci, fie vorba între noi, m-am cam săturat s-o văd pe mama cum tremură ca piftia când vede facturile şi cum se-ntunecă tata la faţă, mai ceva ca ceru-n asfinţit. Nu ştiu dacă era weekend când a dat Vlad Ţepeş Atacul de noapte de la Târgovişte în 1462, dar cert e că al meu e dimineaţa, în weekend, după o strategică zi de salariu. Dacă efectele vor fi mai ceva ca după bombardamentele de la Hiroshima, rămâne de văzut. Eu m-am asigurat în caz de înfrângere sau (contra)atac şi am sunat-o pe bunica să mă găzduiască niscaiva zile. Mama prăjitureşte în fiecare weekend aşa că i-am pregătit o reţetă inedită.

Mamă dragă eu îţi spun,

Decât să faci prăjitura scrum,

Mai bine ascultă aici,

Cum să ai la bani lipici.             

Factura s-o micşorăm,

De treabă să ne-apucăm.

Ţi-am pregătit cu voioşie,

O reţetă! Ficăţei cu ENERGIE.

Lui tata i-am trimis o înştiinţare. E musai să discute cu un auditor energetic şi să transforme căsuţa noastră într-una eficientă, căci, până la urmă despre asta e vorba: despre a ne educa să devenim eficienţi, despre a economisi bani, despre a reduce gradul de poluare şi a lăsa zestre urmaşilor darurile pe care ni le-a oferit natura.

Peste frate-miu nu am sărit, bineînţeles. Ca să îmi pot duce planul la capăt şi să reuşesc în lupta cu Rodica a trebuit să întocmesc şi nişte instrucţiuni pentru el…instrucţiunile unui joc, biensur. Că la cât se joacă el toată ziua pe laptop, doar un joc îi poate atrage atenţia. Prin urmare, gândindu-mă că poate s-a plictisit de „Mortal Kombat”, i-am oferit nişte sfaturi să lupte împotriva unei „MORTAL LAZINESS”.

Sunt un bun strateg ce să mai încolo si încoace. Atacul meu a funcţiont perfect. Sunt sigură că dacă aş fi trăit pe vremea lui Napoleon, n-ar mai fi pierdut, săracul, la Waterloo. În ceea ce o priveşte pe Rodica, aceasta a făcut ochi mari când i-am arătat facturile, a înghiţit niţel în sec şi nu s-a mai umflat în pene ca un curcat înfoiat, ci s-a retras cuminţică în sine ca …”o curcă plouată”.  I-a revenit însă, soarele-n obraji şi zâmbetul în colţul gurii când i-am întins mâinile. What Country in the World Best Fits Your Personality? Aveam să-i dezvălui secretele mele! „O mână de ajutor dezgheaţă şi cele mai reci suflete!” mi-am spus.

Acum, opriţi Pământul! Vreau să urc!

Acest articol a fost scris cu mult drag pentru Spring SuperBlog2016!  In povestile mele tata n-a murit niciodata!

pret-certificat-energetic avizez proba superblog

Anunțuri

21 de gânduri despre „Opriţi Pământul!

  1. Hahaha! Un text cu de toate! Reteta de ficatei m-a umplut de energie si pe mine! Despre celelalte metode am mai auzit. Eh, de-ar da, cu adevarat, si rezultatele promise!
    Frumos si amuzant, Raluca!
    Ah! Apropo! Ce ti-ai luat cu banii economisiti pe energie? Caci, la urma urmei, nimic se pierde sau se aduna… totul se transforma, nu?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Esti draguta, Alina! Iti multumesc! Am citit multe articole frumoase, deci nu ma entuziasmez. Dar daca as castiga, mi-as plati ultima rata la Modulul 2 psihopedagogic pe care il fac pentru a putea preda la liceu si care din pacate este doar cu plata! Mult succes si o zi frumoasa! :*

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s