Superblog

Copilărie, unde-mi eşti?

 

Copilărie, unde-mi eşti?

Cu drag privesc către trecut, amintindu-mi de toate năzbâtiile pe care le făceam. Eram o mică băieţoasă. Jucam fotbal mai bine decât băieţii, la de-a v-aţi ascunselea salvam întotdeauna „turma” şi eram creierul grupului, cu cele mai năstrujnice idei. Îmi plăceau şi păpuşile, îmi plăcea să fiu şi feminină ca domniţele frumoase pe care le vedeam în filme. Cum nu aveam pantofi cu toc , improvizam punând niste pietre în papuci, iar din şorturi îmi făceam rochiţe. Cum scenă nu aveam,mă cocoţam pe bancul bunicului şi cântam din toţi rărunchii de se speriau porumbeii şi vecinii.

Desenele animate făceau parte şi ele din decorul acelui univers ideal ,punându-şi amprenta mai mult sau mai puţin asupra personalităţii mele.  Când se apropia ora difuzării animaţiilor pe care le urmăream cu regularitate eu şi prietenii mei, strada rămânea pustie.  Eram susţinători înfocaţi ai pokemonilor simpatici pe care îi transformam în jocurile noastre în cei mai buni prieteni imaginari. Preferatul meu era Pikachu.

happy pokemon excited pikachu
 

Cum sa nu-l adori? Pika-Pika

 

Ne duelam toţi în puteri şi super-puteri, însă, cel mai important, când seara se lăsa şi ne retrăgeam spre case, rămâneam aceiaşi prieteni din totdeauna.

Desenele animate îmi erau sursa nesecată de amuzament, „prietenii” la care apelam să mă destindă când temele curgeau gârlă, şi portiţa mereu deschisă spre visare, spre tărâmul în care totul se poate întâmpla, acolo unde animăluţele şi florile pot cuvânta, acolo unde binele învinge întodeauna.

Am învăţat …

…ce înseamnă blândeţea de la Marcelino Panivino

… despre prietenie de la Timon şi Pumba  

…că unde-s mulţi puterea creşte de la Testoasele Ninja 

…că a fi deştept nu-i o treabă uşoară de la Dexter 

…povesti cu tâlc din Cartea Cărţilor 

…că buturuga mică răstoarnă carul mare de la Tom&Jerry 

…despre mistere din Enigmele din Providence 

…să mă feresc de narcisişti ca Johnny Bravo 

 Astăzi, când îmi găsesc  puţin timp liber, mă întorc din nou spre trecut, spre copilul din mine,iar Empire Film îmi sare întotdeauna în ajutor cu animaţiile moderne extrem de iubite precum Stuart Little, Strumpfii, Stă să plouă cu chiftele.

StuartLittle

CloudyMeatballs

Ȋmi iubesc copilăria!Cu toate juliturile în genunchi, cu toate certurile părinţilor, cu toate orele pierdute uitându-mă la desene.  Atât timp cât am copilăria în suflet, nu voi îmbătrâni vreodată! Mulţumesc Empire Film în numele tuturor copiilor de azi şi de mâine că păstrezi viu acel tărâm al tuturor posibilităţilor într-o lume acaparată de Facebook  şi tehnologie.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!Empire

Anunțuri

3 gânduri despre „Copilărie, unde-mi eşti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s