Fără categorie

Veşnicia s-a născut la sat!

24 iunie

Mă împiedicasem de el. Nu mai intrasem în cămăruţa aceea de mult timp. Era doldora de lucruri de care pur şi simplu nu mă puteam despărţi. Simţeam că aruncându-le, mi-aş fi aruncat propriile amintiri. Mă lovisem de el ca de un munte. Ca de un zid pe care sunt proiectate frânturi de copilărie şi imagini recente. Toate derulându-se haotic într-un film mut.

Îl atingeam acum şi mă vedeam din nou în casa bunicii privind cu ochi curioşi magia ce se desprindea din iţele războiului de ţesut. Mâinile ei alunecau cu precizie. Cu aceeaşi precizie cu care învăţase cu 60 de ani în urmă să ţeasă. Casa bătrânească, deşi renovată, păstrează încă spiritul conservatorist al ţăranului român iubitor de tradiţii.

DSC_1633
(Razboiul de tesut al bunicii la care lucreaza si astazi.)

Noi impulsuri mă împingeau spre un alt spaţiu. Acelaşi ştergar roşu cu motive tradiţionale şi franjuri delicate îmi zâmbea dintr-un alt decor.

 

Printre amintiri umbrite se distingea logoul Art&Craft. ArtCraft

Eram din nou acolo, unde paşii mă purtaseră cu câteva luni în urmă când îmi condusesem mama la aeroport. Avionul avea întârziere. Şi cum puteam să petrecem ultimele clipe împreună, dacă nu într-un loc în care ne simţeam ca acasă. Art&Craft Design ne oferise o atmosferă plăcută, prielnică unei teleportări în vremurile apuse când poveştile se spuneau la gura sobei, când iile erau purtate cu mândrie de tinerele îmbujorate, când farfuriile din ceramică pictate cu meticulozitate înlocuiau tablourile impunătoare. Art &Craft Design în afara faptului că este cea mai mare firmă de retail de suvenire şi produse româneşti ce se regăsesc în toate magazinele galeriilor comerciale ale aeroporturilor din ţară, este o firmă care împărtăşeşte frumoasa misiune de a păstra vii tradiţiile şi spiritul românesc. Din 2003 istoria şi folclorul naţional renasc prin intermediul echipei Art&Craft, iar articolele personalizate aduc un aer inovator prin intermediul produselor din brandurile proprii precum: Vlăduţ`s Story, Via Delice, Happy Traveller, IRO.

I-am cumpărat mamei un suvenir de acolo. O păpuşică tradiţională   lucrată manual din material textil, îmbrăcată într-un superb port popular românesc. Vreau să-i amintească de mine, de acasă, de copilărie, căci

 Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată! – Tom Stoppard

Papusa traditionala fetita 34 cm port rosu
sursa Aici

Telefonul vibra de zor în buzunarul stâng. Nu eram nici în casa bunicilor, nici în magazinul Art&Craft. Eram în aceeaşi cămăruţă îngustă, cu ştergarul roşu în braţe confecţionat de bunica şi extrem de asemănător cu cel pe care îl văzusem în magazinul de la aeroport.  După câteva minute de buimăcire mi-am dat seama ce caut aici. Depozitasem săptămâna trecută nişte materiale pe care nu le mai foloseam, în speranţa că le voi găsi o întrebuinţare cât de curând. Iar ocazia tocmai se ivise. Aveam de gând să fac un suvenir. Da. Un suvenir. De ce? Pentru că vreau să pot. Să pot crea o poveste izvorâtă din tradiţiile şi superstiţiile universului rural românesc.

Bucăţi colorate de material. Hârtie delicată. Puţină sârmă şi multă răbdare. Rezultatul? O coroniţă din flori – simbol al unei importante sărbători, bogată în tradiţii care încetul cu încetul s-au pierdut. 24 iunie.  Sânzienele. Drăgaica. Ielele.

 

Du-te, Soare, vino, Lună
 Sânzienele îmbună,
 Să le crească floarea - floare,
 Galbenă, mirositoare,
 Fetele să le adune,
 Să le prindă în cunune,
 Să pună la pălărie,
 Floare pentru cununie.
(folclorul romanesc)

sursa : Pinterest

 

Astăzi, lumea este populată de Sânziene moderne care poartă coroniţe din flori. Un accesoriu finuţ, cu o bogată simbolistică, ascunzând credinţe populare ce merită ştiute. Sânzienele sunt  flori galben-aurii sau albe care emană un parfum puternic de miere. În tradiţia românească ele au fost supuse personificării şi considerate preotese ale soarelui, femei superbe care se ascundeau prin păduri, departe de ochii curioşilor. Conform tradiţiei, ele plutesc în aer, cântă şi dansează în noaptea de 23 spre 24 iunie, împart rod holdelor, oferă fecunditate femeilor căsătorite, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor.

coronita din hartie
Sursa :Pinterest

 

Obiceiurile care se practicau în preajma acestei sărbători nu erau deloc puţine.

  • În dimineaţa de Sânziene, când soarele încă moţăia, oamenii strângeau bucheţele de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Dacă rămâneau acolo, se credea că omul va trăi mult, iar dacă acestea alunecau sau cădeau de pe acoperiş, că va muri repede.

  • Fetele împleteau şi ele coroniţe cu Drăgaică şi le lăsau peste noapte în grădini sau locuri curate. Dacă dimineaţa aceastea erau pline cu rouă, era semn că se vor mărita în vara care începea.

  • Gospodarii îşi testau norocul în ceea ce priveşte crescutul animalelor, tot cu ajutorul micuţelor flori. Cununi de Drăgaică erau prinse la colţul casei, orientate spre est, urmând ca în ziua imediat următoare să fie analizate. Dacă de acestea erau prinse fire de păr de la anumite animale, puf sau pene de la păsări, oamenii credeau că anul va fi unul prosper.

  • Femeile culegeau în ziua dedicată Ielelor, flori pe care le împleteau în coroniţe sau în formă de cruce şi pe care le duceau la biserică pentru a fi sfinţite şi păstrate mai apoi pentru diverse ritualuri magice.

  • Cu ocazia acestei sărbători se organizau bâlciuri şi iarmaroace, reprezentând un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.

Cineva mă întrebase la un moment dat:

Ce este un suvenir?

Mi-am dat seama că dacă vrei să te amăgeşti, cauţi explicaţii lingvistice. Şi le vei găsi în bătrânul DEX.

SUVENÍR, suvenire, s. n. Amintire. ♦ (Concr.) Obiect, dar, semn care reprezintă sau evocă o amintire.

Dacă, însă, vrei mai mult de atât, atunci va trebui să priveşti în tine şi să cauţi explicaţii care contează cu adevărat, explicaţiile pe care sufletul ţi le oferă. El ştie cel mai bine ce este un suvenir,căci atunci când priveşti sau atingi vreunul, el imediat rememorează amintiri, reîmprospătează simţiri, aduce trecutul în prezent, iar tu vei simţi că eşti din nou, acolo.

Când mi-am întrebat sufletul ce este un suvenir pentru mine, după o analiză amănunţită ca o radiografie a sentimentelor, mi-a furnizat nişte definiţii.

Suvenirul nu-i un simplu obiect.

Suvenirul ascunde poveşti.

 Suvenirul e…

… glasul unei ţări ce grăieşte prin mâinile unor meşteri populari.

… puntea dintre trecut şi prezent.

… un ram al copacului înrădăcinat în tradiţii.

… cartea de vizită a unei ţări.

… sufletul unui popor ce se lasă furat şi purtat spre toate colţurile mapamondului.

Suvenir e şi cuvântul. Cu cea mai mare putere de evocare. Suvenire suntem şi noi. Jucării din lut dirijate de Marele Păpuşar.

„Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (Biblie)

Dar, înainte de a ne întoarce în pământ precum spune zicala, să nu uităm că „veşnicia s-a născut la sat”.

 

"Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."
(Lucian Blaga - Sufletul satului)


Aceasta poveste a fost scrisa pentru Spring SuperBlog 2016!

Anunțuri

13 gânduri despre „Veşnicia s-a născut la sat!

  1. Un suvenir si articolul tau, Raluca! Si versurile lui Blaga care spun tot…
    Da, ce frumos ar fi ca fiecare traditie sa-si aiba reprezentarea în mici suvenire! Ne-ar lega mai mult de pamânturile noastre.
    Noi, cei crescuti la oras, nu am avut bucuria sa traim si sa simtim emotia traditiilor… Acum „alergam” dupa ele prin toate colturile tarii: o nunta traditionala, o sarbatoare, o mâncare…
    🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. S-a născut la sat…și moare la oraș. La mine în sat este doar un singur meșter popular, care nici el nu este produsul unei tradiții, mai mult al unor oportunități. Sunt în schimb vreo zece meșteri care sculptează mobilier pentru biserici. Se căștigă bine, doar popii nu dau de la ei…In rest, toți țăranii vor să se îmbrace ca la oraș, vor case ca la oraș, vor mâncare de la supermarket…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s