Superblog

Bulgaria mea

Am o Bulgarie a mea…o ţară a trandafirilor ascunsă într-o carte. Totul a început acum aproximativ 6 ani, mai exact 5 ani 11 luni 2 saptamani şi o zi au trecut de atunci. De atunci de când sufletele noastre şopteau pe înserate, în timp ce privirile se fâstâceau. Şi timpul a trecut, uneori prea repede, alteori greoi, iar „ţara” mea se consolida odată cu el.  Când mi-ai dăruit întâiul trandafir, într-o zi a îndrăgostiţilor, ştiam că nu va fi ultimul. Ştiam că va păli, că-şi va pierde parfumul şi mă durea asta. Mă durea şi mai tare gândul că va trebui să-l arunc, să-l las să moară în pământul care l-a născut.  Atunci am decis să-l păstrez, întotdeauna există o a doua opţiune şi am profitat de ea.  Aşa a luat naştere pentru mine, o Bulgarie a mea, doar a mea, populată printre gânduri, litere şi sentimente cu trandafirii tăi…ai mei, ai noştri.

Locul în care poziţionam fiecare trandafir nu era ales la întâmplare. Nu! Îl alegeam mereu cu grijă, astfel încât să rezoneze cu trăirile mele. Îl puneam acolo unde cuvintele expirau iubire şi sensibilitate.

Şi acum îmi amintesc prima alegere, prima pagină pe care am început să-mi clădesc lumea, pagina în care cuvintele astea parcă fuseseră scrise pentru noi:

„ O fericire calmă şi în acelaşi timp şi violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă; o beatitudine a simţurilor care depăşea senzualitate, ca şi cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea  se susţinea numai din priviri. Apoi am început să ne atingem mâinile, fără a ne despărţi totuşi, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.”(Mircea Eliade)

Ştiai că trandafirii nu-mi înseninează doar privirea, ci şi sufletul, ştiai că îmi place să mă pierd printre miresmele lor şi de aceea ţi-ai făcut un obicei. Nu mai aşteptai ocazii speciale, nici zile de naştere, nici aniversări. Când pur şi simplu voiai să-mi spui că mă iubeşti într-un alt mod, când voiai să avem martori ai iubirii noastre, când voiai să-mi furi zâmbete, aduceai mereu cu tine şi un trandafir. Şi mă bucuram. Ca un copil care primeşte o jucărie nouă, căci ştiam că Bulgaria mea primea vizita unui musafir… şi avea să rămână acolo.

Îmi amintesc cu drag momentul acela în care am ieşit din sala în care tocmai dădusem un examen foarte important. Dinaintea mea, printre trupuri ce se înghesuiau grăbindu-se spre ieşire, silueta unui bărbat ce ţinea în braţe un superb cos cu trandafiri mă trimitea cu gândul la tine. Erai prea departe de mine şi îmi era dor să fii aici, să mă strângi în braţe şi să-mi spui că va fi bine. Bărbatul acela mă privea insistent, iar când am ajuns în dreptul său, m-a întreabat puţin ruşinat :

-Mă scuzaţi, dumneavostră sunteţi Raluca Ilie?

Cu un amalgam de stări de mirare, neîncredere şi curiozitate, i-am răspuns:

-Ăăă…da…eu sunt. De ce?

Îmi întinde coşul cu flori, îmi urează o zi bună şi se îndepărtează încet, lăsându-mă mută de uimire, stană de piatră printre marea de oameni ce se perindau pe lângă mine.  Am rămas aşa preţ de câteva minute până când o îmbrâncitură scurtă m-a trezit la realitate. Iau felicitarea ce aştepta cuminţică printre petale şi o deschid.

„<<Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?(Mircea Eliade)>> Va fi bine. Voi mereu lângă tine. Ştii asta.
Te iubesc, M. ”

Ştiam asta. Şi mai ştiam şi unde-şi vor găsi locul acei trandafiri, chiar tu îmi indicaseşi locul din cartea Bulgariei mele. Acel coş minion cu trandafiri roşii, catifelaţi ce emanau eleganţă, gingăşie şi distincţie reprezenta în acel moment liniştea, siguranţa şi încrederea că totul va fi bine. Că oricare va fi rezultatul examenului, eu mereu voi avea lângă mine o persoană ce mă va răsfăţa cu trandafiri, amintindu-mi cât sunt de importantă, căci „Poate pentru lume sunt doar o singură persoană, dar pentru o persoană sunt o întreagă lume.”(Gabriel Garcia Marquez).

Mai târziu aveam să aflu şi secretul acelor trandafiri parfumaţi: floraria online din Bucuresti. Am „vizitat-o” şi eu întrebându-mă cât de greu a trebuit să-ţi fi fost să alegi dintre toate acele minunăţii. Fie că erau buchete, coşuleţe sau cutii cu trandafiri, într-o singură culoare sau multicolore, însoţite sau nu de un cadou (o sticlă de vin/şampanie, bomboane de ciocolată, un ursuleţ simpatic) orice ai fi ales ar fi fost perfect. Ai reuşit să mă surprinzi în cel mai plăcut mod şi să te simt mai aproape, căci toată distanţa dintre noi, măsurată în zeci de kilometri a dispărut odată cu acele flori – martorii noştri necuvântători, ascunşi printre paginile unei cărţi, amintindu-ne mereu că nu trăim un vis, trăim o realitate…a noastră.

Acest articol a fost scris pentru Proba 18- Superblog 2015!

Anunțuri

10 gânduri despre „Bulgaria mea

  1. Frumos! Ma întreb daca si pe barbati îi fascineaza si impresioneaza la fel de mult florile, în general, si trandafirii… în special, ei fiind considerati florile dragostei si pasiunii. Succes, Raluca!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s