Superblog

Colt de rai

Stres…job…agitaţie…mişcare…gălăgie…cotidian. Vă sună cunoscut? Cred că da. De fapt nu cred, sigur. Suntem nişte piese de şah prinse în vâltoarea jocului de-a viaţa, suntem nişte roboţei dinamici care trebăluiesc cât e ziua de lungă. Suntem ce trebuie să fim, suntem ce vor alţii să fim, ne metamorfozăm în obiecte. Până când? Până când ajungem acasă şi devenim noi înşine, stăpâni peste ţinutul protector ce ne înconjoară şi ne eliberăm de tot ce înseamnă… stres, job, agitaţie, mişcare, gălăgie, cotidian. Şi când weekendul îţi bate la uşa e şi mai plăcut, ai acum şi zilele la dispoziţie să faci tot ce-ţi trece prin cap, să faci ceea ce ai vrea să faci în fiecare zi, dar nu poţi. Nu poţi, cum nu pot nici eu, deşi aş vrea.  Ce aş vrea în mod deosebit? Aş vrea să dau o tură prin rai, cu o cafea în mână, cu gândurile în braţe, zburând ca nişte fluturi, cu problemele în spate, curgând alene ca-ntr-o cascadă.

Cine a zis că am nevoie de un bilet până-n rai? Am propriul colţ de rai acasă, gratuit, doar pentru mine. La porţile lui mă întâmpină muzicanţii. Verde crud şi parfum de iarbă proaspăt tăiată. Înăuntru –marea. Marea de culoare şi parfum. Într-o parte, cocoţat în copac –locul demiurgului. Locul meu.

Mi-am făurit propria lumea în 7 zile. Cu un strop de îndemânare, cu multă răbdare şi determinare, cu puţin ajutor şi sculele electrice GTools am reuşit.

Ziua I

„ Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă!”

M-am apucat de treabă de îndată ce cocoşii şi-au început spectacolul muzical. Am pregătit terenul pentru ce mai târziu urma să fie raiul meu, lumea mea, locul meu de relaxare şi visare. După ce bunicul mi-a oferit câteva instrucţiuni despre utilizarea masinii de tuns iarba,  am dat start distracţiei. Distracţiei? Da, pentru că poate fi chiar funny să tunzi iarba.  Dacă îţi imaginezi că în loc de iarbă tai hainele iubitului care te-a supărat sau de care te-ai despărţit, crede-mă, oricâtă iarbă ai avea e prea puţină.

Şi uite aşa timpul a trecut fără să simt măcar o secundă efortul depus. Când ai un vis de îndeplinit, nimic nu pare prea greu.

Ziua II

“Toate visele noastre pot deveni realitate dacă avem curajul de a le urma.”

(Walt Disney)

O nouă zi îşi deschide braţele pentru a mă cuprinde. O nouă zi- un nou pas spre îndeplinirea visului.  Astăzi mă ocup de împrejmuirea locului care avea să fie oaza mea de linişte şi bucurie. Cu o drujba inedită  şi nişte vopsea am reuşit să realizez un gard sub forma creioanelor colorate. Simplu, uşor de realizat şi cu un efect benefic asupra sufletului. Doar văzându-l zâmbeşti şi inevitabil îţi aminteşti de perioada frumoasă a copilăriei. Alegerea unui astfel de gard nu se datorează decât laturii mele visătoare, ci şi gândului că într-o zi voi avea copii. Îmi doresc să aibă în preajma lor numai lucruri frumoase, să se întoarcă mereu cu drag acasă unde îi aşteaptă un loc de poveste, o lume de poveste. Şi cât m-am imaginat în ipostaza de mama, înconjurată de prichindei, am şi terminat de vopsit ultima bucată din gard.

Ziua III

Orice drum ai alege,urmează-l cu inima”

(Confucius)

Pe principul „nimic nu se aruncă, totul se transformă”, am folosit părţile care mi-au rămas din lemnele folosite pentru gard şi am realizat nişte alei rustice, de toată frumuseţea. Bucăţile din buştenii de copac le-am îngropat în pământ, aşezându-le una lângă cealaltă. Şi astfel am obţinut potecuţele mult visate, ce străbat şerpuind grădina, de la un capăt la celălalt.  Uşor de realizat şi fără costuri exorbitante, aleile din lemn sunt cea mai bună şi ieftină alegere pentru grădină. Drumul spre rai e pavat cu…lemn reciclat. 🙂

Ziua IV

„Unde încetează vorbirea, începe muzica.”

( E.T.A. Hoffmann)

Ȋn cea de-a patra zi, m-am ocupat de cei care mă întâmpină la porţile raiului. Aţi ghicit, a venit rândul muzicanţilor să prindă viaţă în grădina mea. Recunosc, în afară de ideea care mi-a aparţinut, toată muncă a stat pe umerii vărului meu, tare iscusit şi priceput în ale sculptării  arborilor şi arbuştilor, un fel de Edward Scissorhands. Cât timp am stat pe lângă el, admirându-i dexteritatea, am aflat o mulţime de chestii interesante. Spre exemplu, sculptarea plantelor este o artă veche de aproximativ 2000 de ani, purtând denumirea de „Topiary”, secolul XVIII, fiind epoca de aur a sculpturilor vii.

Dacă vă întrebaţi de ce am ales tocmai reprezentarea unor muzicanţi, răspunsul este simplu. Iubesc muzica, mă linişteşte şi in acelaşi timp îmi încarcă bateriile cu energie şi voie bună. Am decis ca la baza acestor sculpturi să pun un casetofon micuţ, cu un playlist diversificat, astfel încât muzicanţii vor prinde viaţă pentru mine şi mă vor încânta cu melodii potrivite stării mele de spirit. Iar în cazul unei petreceri in grădină, unde mai este distracţia dacă lipseşte muzica?

Ziua V

„Fiecare floare este un suflet care se deschide către natură.”

(Gerard de Nerval)

Cum să existe grădină fără flori? Cum să existe rai fără flori? Bineînţeles că pentru orice iubitor de frumos ele sunt nelipsite, făpturi plăpânde şi colorate- îţi înveselesc instantaneu ziua. Pentru colţişorul meu am ales o mare de flori, o mare de parfum şi miresme, un covor multicolor ce mă poartă spre visare. Cât a fost ziua de lungă am plantat floricele, le-am udat şi îngrijit. Trandafiri, cârciumărese, panseluţe, flori de piatră, gladiole, petunii şi margarete, toate şi-au găsit un locşor aparte în curtea mea.

Ziua VI

„Vai de omul care are

Suflet mic în casă mare.

Fericit cel ce ridică

Suflet mare-n casă mică.”

(Valeriu Ene)

Vă povesteam de locul demiurgului, de locul meu. Ei bine, am decis să-mi fac o căsuţă mai aproape de cer, mai aproape de viitor. Este vorba despre o căsuţă în copac, elementul surpriza al decorului realizat de mine. Un loc mic cu suflet mare. Un loc în care îmi beau cafeaua cu Dumnezeu, un loc unde le citesc păsărilor, un loc de unde îmi arunc supărările şi le las să se izbească de pământul dur. Cu ajutorul bunicului am reuşit să-mi realizez şi acest vis. Din nişte mâini dibace ca ale noastre e musai să iasă un lucru trainic şi frumos. Şi a ieşit.

Ziua VII

„Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”

(Biblie)

Şi bineînteles că în ziua VII a sosit şi rândul meu să mă odihnesc. Cu o cafea în mână şi cu emoţiile unui bebeluş care face primii paşi , am pătruns şi eu în colţul meu de rai. O grădină făurită după sufletul meu, un vis pentru care am muncit, cu drag şi spor, avandu-l pe GTools ca ajutor. „Pentru a realiza lucruri mari trebuie să și visăm, nu numai să facem. Trebuie să și credem, nu numai să plănuim.” —Anatole France

Te invit şi pe tine, cititorule, în raiul meu. Ce zici, te încumeţi?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2015!

Surse foto :MuzicantiFloriGardPavaj lemnCasuta din copac

Anunțuri

3 gânduri despre „Colt de rai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s