Superblog

Poveste de iarnă

Trenul soseşte în gară cu tot alaiul în urma sa de bucle de fum ce se înalţă în cercuri spre cer. Pe geamurile amprentate cu desenele trecătorilor aburul se lipise ca un magnet. Ȋi zăresc privirea printre zecile de chipuri care căutau cunoscutul printre oamenii zgribuliţi ce aşteptau pe albul peron acoperit de omăt. E o iarnă blândă, o iarnă ca-n copilărie, cu decor de basm  şi sărbători proaspăt apuse. Un an nou cu prieteni vechi. O îmbrăţişez puternic pe Maria preţ de câteva secunde şi o invit la un ceai fierbinte să depănăm amintiri, experienţe şi realizări. Acum un an de zile plecase în Franţa să-şi continue studiile în pictură. Din păcate a trebuit să-şi amâne şi nunta din cauza plecării lui Vlad pe o platformă petrolieră. A fost un an greu pentru amândoi, dar ce iubirea leagă, distanţa nu desparte.

-Peste o lună vine şi Vlad acasă! îmi spune cu entuziasm în timp ce ochii ei emanau căldură şi dor.

-Ce drăguţ…şi nunta? Nunta când o faceţi?

-Nu ştiu, cred că anul viitor din păcate, dar ce mai contează un act în plus când ne iubim aşa mult?

O cunoşteam de când eram micuţe, poate chiar dinainte să ne naştem eram prietene. Zâmbetul ei trăda tristeţea. Cu greu şi-a pus rochia de mireasă într-o cutie ascunsă în dulap. Ştiam cât de mult îşi doreşte s-o îmbrace. Când eram mici şi cineva o întreba ce vrea să devină când va fi mare, ea striga din toţi rărunchii „Mireasă, vreau să fiu mireasă!”

-Hei, ce ar fi să mergem la coafor ca în zilele noastre bune când ieşeam la cumpărături şi pierdeam toată ziua ocupându-ne de aspectul nostru?

-O idee execelentă, chiar am nevoie de o tunsoare, îmi stă părul ăsta în toate direcţiile.

Ȋn mai puţin de o oră eram gata, aranjate şi pline de voie bună. Prietenia noastră  îngheţase în momentul plecării ei, iar acum era la fel de pură şi puternică, timpul a stat în loc pentru noi. Am luat un taxi până la ea acasă şi după lungi insistenţe a îmbrăcat rochia de mireasă pentru mine.  I-am spus că vreau să-i fac o poză şi am tras-o de mână afară.  Curtea era plină, de la părinţi, la rude şi prieteni, toţi se înghesuiau la uşa de la intrare în frunte cu Vlad.

-Nu se poate, ce se întâmplă? Mă întreba emoţionată peste măsură şi cu lacrimi în ochi.

-Astăzi te căsătoreşti, draga mea. Totul e pregătit.

Acum şase luni, Vlad mă ruga să-l ajut cu organizarea unei nunţi surpriză pentru Maria. Şi bineînţeles că am acceptat fără să clipesc. Deşi nu am pic de experienţă în acest domeniu, m-am documentat, am cerut sfaturi specialiştilor şi am reuşit să pun la punct o nuntă ca-n poveşti.

Mai întâi a trebuit să hotărăsc împreună cu Vlad dacă nunta va fi una tradiţională, clasică sau tematică. Şi am optat bineînţeles pentru o nuntă specială, cu o temă inedită : Poveste de iarnă. Ce poate fi mai frumos decât o nuntă la care să participe însăşi natura, decorul exterior să îl completeze pe cel al locaţiei, fulgii de zăpadă să danseze nestingheriţi afară ca nişte oaspeţi neinvitaţi, trimişi de Dumnezeu.

Şi că tot veni vorba de locaţie,aici decizia a fost una uşoară- Restaurantul Good Old Times din cadrul Hotelului Golden Tulip Times a fost locul ideal, cu meniul ideal (Amalfi) ce îmbină graţios delicatesele tradiţionale cu cele moderne.

Cu ajutorul personalului de acolo, foarte receptiv şi deschis propunerilor mele, am reuşit să amenajez restaurantul şi să îl transform în cadrul perfect pentru o poveste de iarnă. Am optat pentru arcade din crenguţe de brad împodobite cu flori albe şi roşii, iar pe fiecare masă am aşezat câte un copăcel împodobit cu diferite ghirlande şi perdele de lumini, înconjurat de lumânărele parfumate, mărturii( 5 bomboane ca simboluri pentru sănătate, prosperitate, fertilitate, fericire şi longevitate) în cutiuţe delicate şi carduri care anunţă locul fiecărui invitat la masă, imprimate cu fulgi de zăpadă.

 Ȋn ceea ce priveşte întâmpinarea invitaţilor am renunţat la tradiţionala şampanie, alegând în schimb ciocolată caldă, vin fiert sau un ceai fierbinte şi un Candy Bar cu prăjiturele micuţe, finuţe, numai bune de savurat cu un ceai aromat. Şi după acest mic răsfăţ gustativ, oaspeţii vor fi invitaţi să lase câteva impresii, gânduri şi urări mirilor în „Cartea de oaspeţi”( o cărticică frumos ornată- o amintire peste ani şi ani.) Muzica aleasă ilustrează aceeaşi împletire delicată a tradiţionalului cu modernul, completând atmosfera de basm, iar tortul, cel mai aşteptat de altfel, se încadrează perfect în decorul de iarnă prin prezenţa omuleţilor de zăpadă şi simplitatea elegantă.

Şi aşa se nasc poveştile… într-un loc minunat, cu un decor de basm, cu preparate delicioase, muzică diversă şi invitaţi pe măsură.

Aceasta poveste a fost scrisa pentru Superblog 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s