Superblog

Star(t) la visat

Se mijeşte de ziuă. Un cocoş moţat îşi cântă oful la fereastra mea în timp ce câteva păsărele îl acompaniază cu ciripitul lor. Şi ca un maestru dirijor, ceasul de pe noptieră se clatină în stânga şi în dreapta, zbârnâind din toate rotiţele. E 7 jumătate. E vremea să-mi încep ritualul de dimineaţă şi să dau start unei noi zile ce m-a cuprins în braţele ei. În timp ce apa clocoteşte agitată pe foc, merg să verific cutia poştală. Se pare că astăzi poştaşul mi-a pregătit o „surpriză”. Iar facturi…mă gândesc în timp ce deschid uşiţa metalică şi scot plicul. „Ce ai face cu 5000 de euro?” . Dar staiasta nu-i o facturădevine interesant. Dau fuguţa la bucătărie, liniştesc apa ce-şi ridica grăbită bulbucii spre gura ibricului şi pregătesc cu mult tact elixirul cel de toate zilele. După ce termin, îmi iau ceşcuţa într-o mână, sorbind cu poftă din cafeaua fierbinte şi cercetez cu mirare plicul ce tocmai l-am primit.

Merg în foişor şi mă aşez încet pe scaunul din ratan împletit fără să-mi iau privirea de la pacheţelul alb ce mă aştepta cuminte să-l deschid. Cuvintele mari scrise îngroşat, dar mai ales suma aceea imensă inscripţionată pe plic mă duce cu gândul imediat la un concurs de Loterie. Dar eu am participat o singură dată Loto şi bineînţeles că nu a fost cu noroc. În fine…să vedem despre ce e vorba. Deschid plicul sfâşiind hârtia ca un copil nerăbdător care-şi desface cadoul de Crăciun.

Stimate client,

Vă mulţumim că aţi ales Banca Transilvania şi vă aducem la cunoştinţă că de astăzi puteţi intra în posesia unui Card Star Forte prin intermediul programului de loialitate Star Card ce vine în sprijinul visurilor dumneavoastră.  Puteţi cumpăra în rate fără dobândă din cele peste 7.500 de magazine partenere tot ce pofteşte inima dumneavoastră. În plus, toate cumpărăturile vă sunt răsplătite prin puncte STAR cadou, 1punct=1leu.

Cumperi ce inima pofteşte

Şi programul STAR te răsplăteşte.

Banca Transilvania

Cât de tareee! Ştiam eu de ce am ales Banca Transilvania. Aşez cu grijă plicul pe măsuţă, iar întrebarea aceea îmi sare iar în ochi :  „Ce ai face cu 5000 de euro?” HeheheCe n-aş face... dar chiar aşa, ce aş face?

Asta-i o întrebare la care trebuie să schimb rolul de profesor cu cel de elev şi să îmi pun imaginaţia la treabă. Cât e ceasul? Mă uit la telefonul de pe măsuţă, e 9:20. Am timp berechet pentru o porţie de visare cu ochii deschişi.

Sunt deja în maşină, mă îndrept spre câteva magazine partenere programului de loialitate Star Card. Trebuie să îmi redecorez grădina, inclusiv terenul din spatele casei care nu a avut niciodată o utilitate anume. După ce termin toate cumpărăturile ce ţin de capitolul „Grădină”, merg repejor la Dino Land şi achiziţionez tot ce-mi trece prin cap, de la cărţi de colorat, păpuşi, maşinuţe până la tobogane şi săniuţe. Dacă vă întrebaţi ce naiba îmi trece prin cap, nu, nu mă pun pe făcut copii şi nici nu am de gând să dau în mintea copiilor…sau poate da. Cert e că îmi îndeplinesc unul dintre visuri.

Pentru un om care are frumoasa şi în acelaşi timp, dificila misiune de a educa şi a forma ca oameni nişte copii, este o dezamăgire profundă să observi că epoca asta a tehnologiei i-a atras şi pe ei în vâltoarea online-ului, a virtualului creator de aparenţe. Unde sunt copilăriile de altă dată? Unde este forfota de pe străzi, unde sunt juliturile în genunchi, unde sunt găştile de copii care băteau mingea cât era ziua de lungă? Acum nicio mama nu mai scoate capul pe fereastră să-şi cheme copilul la masă, niciun tată nu-şi mai ceartă băiatul că s-a murdărit şi e plin de praf. Acum totul se învârte în jurul unui laptop- nucleul divertismentului pentru toţi.  Ce îmi doresc este să retrăiesc momentele acelea pline de farmec ale copilăriei mele prin intermediul micuţilor care trebuie să înveţe că prietenii adevăraţi nu-şi dau întâlnire pe Facebook, că socializarea presupune mai multă distracţie,mai multe beneficii atunci când este reală, şi nu virtuală. Până şi jocurile acelea demodate precum „De-a v-aţi ascunselea” stârnesc mai multă adrenalină, energie şi voie bună decât jocurile online în care, ca un mic roboţel înţepenit pe un scaun, copilul butonează de zor tastatura şi mouse-ul.

Ce poate fi mai frumos, decât să-mi transform grădina în Strada Copilăriei, să fiu înconjurată de zâmbete inocente, de ţipete de voioşie, de suflete care îmi dau speranţă? E frumos să ştii că fericirea celorlalţi multiplică fericirea ta, că poţi avea grijă de amintirile tale, reînviindu-le prin intermediul copiilor care gustă fiecare moment, fructificându-l .

Copilăria – elixirul tinereţii sufletului, pentru trupuri bătrâne.

Se aude un zgomot lin pe fundal…nu sunt voci de copii. Un fior îmi străbate fiecare celulă a corpului ca şi cum un cutremur mi-ar fi legănat sufletul şi trupul. Simt ceva cald în palme ca şi cum soarele şi-ar fi ascuns câteva raze acolo. Îmi îndrept încet privirea spre mâinile mele ca şi cum aş fi teleghidată. Câţiva stropi de cafea au sărit din ceaşcă şi s-au ascuns în căuşul palmei. Telefonul sună pe masă. Îmi arată ora 10:10…Mă deştept din reveria mea şi liniştea grădinii încă poartă amprentele visului meu. Am păşit pe Strada Copilăriei mele pavată în suflet cu frânturi de emoţii şi amintiri. Cândva, sper că îi voi putea da o formă, o culoare şi zeci de mici pietoni care s-o trezească la viaţă.

Inc-o proba, inc-un articol. Superblog 2015

Anunțuri

3 gânduri despre „Star(t) la visat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s