Ganduri printre randuri...

Vis

Visul meu viseaza la alte vise, ale unor oameni care viseaza ca si visul lor viseaza.

Anunțuri

7 gânduri despre „Vis

  1. Am renunţat de mult la vise…REALITATEA întrece orice imaginaţie, vis, iluzie, speranţă. Este atotcuprinzătoare, mirobolantă…visele nu sunt decăt o reflectare palidă a procesării memoriei, a trecutului mort imaginat în speranţe…vise, iluzii.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Memoria este una…visele sunt altceva. Faptul că realitatea ne nemulţumeşte şi simţim nevoia evadării în vise, nu este vina realităţii, este vina faptului ca noi nu TRAIM in REALITATE, traim intr-o realitate contrafăcută de educaţie, prejudecăţi, tot felul de alte condiţionări…Cu siguranţă, această realitate ireală nu ne poate satisface, mai mult decăt atât, sufletul nostru are nevoie de a se manifesta şi nu se poate manifesta decăt în PREZENT, în singura realitate REALĂ.
        Memoria este bună, ca memorie, nu ca arhivă a unor amintiri frumoase, plăcute din care să procesăm, să ne imaginăm un viitor convenabil. Aceasta nu face decăt să întreîinem iluzia…Faptul că anumite amintiri ne trezesc nostalgii…este foarte bine, dat atât, nu trebuie să ne folosim memoria trecutului mort pentru a-l reţnvia în vise…

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ceea ce reiese din spusele tale e că noi ne putem controla visele, noi „evadăm” în ele, ceea ce din punctul meu de vedere e total greşit. Nu avem puterea de a le controla, nu am cum să-mi „ordon”astăzi vreau sa-l visez pe x sau y. Tocmai asta e farmecul. Accept realitatea şi mi-o asum. Şi e tare plăcut şi trist în acelaşi timp să mă trezesc dintr-un vis în care îmi revăd tatăl spre exemplu. Chiar dacă pt câteva clipe îl simt prezent fizic lângă mine Şi când mă trezesc totul se risipeşte îmi aduc aminte de tot ce a însemnat pt mine şi de toate momentele frumoase.De ce? Pt că el fi mereu acolo, în poze , în amintiri, în realitatea asta dura, în vise şi mai ales în sufletul şi mintea mea. Deci, da, vreau să visez chiar dacă ştiu că după ce visul se termină tot revine la normal şi trebuie să ţin piept unei realităţi nu tocmai roz.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Putem să ne controlăm visele din timpul somnului, în urma unor exerciţii în acest sens.
        Tu vrei să spui ca memoria este incontrolabilă, nu visele. Eu spun că TOTUL este la indesufletul nostru. Daca vei realiza că visele sunt evadări dintr-o realitate contrafăcută, greşit interpretată, dacă vei realiza REALITATEA mirobolantă a veşnicului PREZENT, nu vei mai visa. Trecutul este mort, iar faptul că păstrăm în memorie imagini ale acestuia, este normal. Nu este insă firesc să reactualizăm un trecut mort, să-l edulcorăm, să-l procesăm şi să ne facem nişte speranţe în viitor. Teecutul si viitorul NU EXISTĂ în realitate. Faptul ca putem să apelăm la memorie ,este firesc, dar trebuie s-o facem numai cănd avem nevoie, nu aşa tam-nism. Oamenii vor apela din ce în ce mai mult la memorie, la amintirile trecutului,în masura în care evadează, conştient sau nu, din realitate, cînd NU trăiesc în prezent. Dacă ar trăi în prezent, acesta le-ar ocupa tot spaţiul, n-ar mai fi loc de alte gănduri, de umblat prin coclaurii memoriei, a amintirilor.
        REALITATEA este UNICĂ şi intrece orice imaginaţie. Dar accesul la această realitate apare în clipa în care nu trăim în trecut, în care PREZENTUL ne excede.

        Apreciază

      4. Poate…dar eu nu vreau sa controlez niciun vis. Le primesc aşa cum vin şi sunt sigură că voi şti în ce măsură îmi afectează viaţa. Cat despre relaţiile temporale ale destinului nostru, eu trăiesc în prezent, îmi asum trecutul pt ca l-am trăit si a reprezentat la un moment dat un prezent de la care am avut ceva de învăţat. Cat despre viitor, îl aştept. Şi cu bune şi cu rele.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Articolul cat si comentariile mele vizeaza strict sensul denominativ al cuvantului „vis”. Ca mai exista si oameni care viseaza (cu ochii deschisi) si isi construiesc o realitate paralela asta este foarte adevarat. Dar eu nu fac parte din categoria asta si nici nu vreau sa discut despre ei. Eu imi asum trecutul, nu incerc sa il schimb, sa il modific sau sa-l fac sa para altul. Daca era asa, ma plafonam de mult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s