Ganduri printre randuri...

Orice barbat adevarat are o Galateea a lui

Pentru cei care nu ştiu sau nu au auzit de mitul lui Pygmalion, o să îi rezum povestea în câteva rânduri. Protagonistul mitului a fost un rege al Ciprului care, întristat de faptul că nu îşi găseşte o soţie pe măsura dorinţelor sale, hotărăşte să renunţe la a-şi căuta aleasa şi se dedică în totalitate sculptării în fildeş a idealului feminin în viziunea sa. Produsul muncii sale este reprezentat de o fată din cale afară de frumoasă de care se îndrăgosteşte şi pe care o numeşte Galateea. Toate sentimentele pure care iau naştere în sufletul său şi în acelaşi timp durerea că tânăra nu este decât o sculptură, îl împing pe Pygmalion să adreseze rugăminţi fierbinţi zeiţei Afrodita, implorând-o să-i însufleţească iubita. Dorinţa bărbatului s-a realizat, astfel împlinindu-şi marele ţel al vieţii sale, acela de a avea o soţie. Şi nu orice soţie, ci una care se potriveşte perfect aspiraţiilor sale, o soţie născută din mâinile dibace ale unui iubitor de frumos.

Pe scurt, cam ăsta e mitul lui Pygmalion, în care iubirea depăşeşte barierele lumii fizice, în care arta devine liant, unind particulele sensibile ale sentimentelor cu cele reci ale lumii materiale, într-un nucleu puternic, inima unei sculpturi ce se naşte din dorinţă.

Ciudat sau nu, Pygmalion încă mai exista şi nu, nu îl vezi dând cu ciocanul în piatră, scobind într-o bucată de lemn sau zugrăvind chipuri pe tavan. Pygmalion-ul actual se ascunde bine şi nu îl poţi recunoaşte pe stradă, arătându-l cu degetul. Pygmalion de azi nu-şi arată bărbăţia prin lanţuri atârnate de gât, şi nici prin BMW-ul lângă care se pozează nonstop. Ȋl întrezăreşti însă în femeia de lângă el. Numai văzându-i cum se ţin de mână, cum îşi vorbesc, cum le dansează ochii când se întâlnesc, îţi dai seama că acolo e opera lui. Ȋnaintează mândru afişându-se cu Galateea lui pe care el însuşi a modelat-o să se potrivească sufletului său. Ȋn asta constă farmecul, asta e cheia. Un bărbat adevărat nu îşi ia o femeie pe care să o arate lumii ca o pradă, ca o fiinţă dominată ce trebuie să meargă mereu în spatele lui. Un bărbat adevărat merge la braţ cu cea care deţine în mod inconştient, pe deplin, controlul. Care ştie să îi ţină în frâu demonii, care poate deveni oricând o victimă a puterii lui, dar care însă îl îmblânzeşte cu feminitatea ei.  Prădătorul devine pradă.

Pygmalion de azi, însă, nu se roagă zeilor. Pygmalion de azi se închină iubirii, respectului, galanteriei şi zâmbetului Galateei de lângă el. Dintr-o simplă femeie o transformă treptat în sufletul său pereche. Se îndrăgosteşte ca şi regele cipriot de chipului ei, însă ajunge să îi iubească felul de a fi şi o iubeşte cu totul, toata.  Şi se ţin strânşi unul de altul, ca doi magneţi , ca două  larve ale fluturilor ce mănâncă simultan una din sufletul celeilalte.

Anunțuri

2 gânduri despre „Orice barbat adevarat are o Galateea a lui

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s