Ganduri printre randuri...

Ce am invatat ca trebuie sa invat…

Am invatat ca trebuie sa te iubesti mai intai pe tine, sa te accepti asa cum esti si sufletul sa-ti fie oglinda in care sa se regaseasca chipul.

Am invatat ca trebuie sa iti asumi libertatea, sa te bucuri de ea si sa te ghidezi in viata dupa propriile repere. Ceilalti vin si pleaca. Unii doar trec prin viata ta fara a lasa macar o amprenta, o umbra.

Am invatat ca trebuie sa ii iubesti pe cei care te iubesc. Iubirea se hraneste cu zambete. Fii fericit si fa-i si pe cei din jurul tau fericiti.

Am invatat ca trebuie sa ii iubesti si tolerezi si pe cei care nu te plac, poate te urasc sau invidiaza. Ce daca e asa. Fa tu sa apara soarele si printre norii de plumb ce le inghiontesc sufletul.

Am invatat ca trebuie sa fii puternic. Imprevizibilul iti bate la usa cand te astepti mai putin. Durerea nu te intreaba nimic, doar se napusteste asupra ta. Si atunci ce-ti mai ramane sa faci? Sa lupti bineinteles. Suntem intr-un razboi permanent cu noi, cu altii, cu viata, cu durerea, cu moartea. Conteaza doar sa ramai demn, sa-ti tii fruntea sus si sa inaintezi in viata chiar daca bolovani de greutati te arunca in strafunduri. Tu respira. Tu lupta. Tu ramai tu. Pentru ca nimeni nu va putea niciodata sa-ti rapeasca „eul”, sa fie identic cu tine, sa traiasca aceleasi momente ca ale tale, sa zambeasca la fel ca tine, sa respire asa, cum o faci tu, usor, rabdator, increzator.

Am invatat ca viata e ca un sirag de momente circulare. Totul se plateste. Totul se rasplateste. Tu nu uita insa, a darui inseamna mai mult decat a primi.

Am invatat ca increderea se construieste greu, greu de tot. O munca sisifica, ce sa mai incolo si incoace. Si stii ce e mai dureros? Ca increderea asta, pentru care ai luptat atat, se darama intr-o clipa, ca un castel de nisip luat de val.

Am invatat ca ciocolata e medicamentul bolnavilor de suflet. Dulce sau amara, neagra sau alba, o tableta e oricand perfecta pentru a indulci niste rani. Da, da, ranile alea care ti-au prins sufletul in mreaja lor si isi fac radacini adanci in locul in care candva erau sentimente multicolore.

Am invatat ca mai am atatea de invatat, ca de, omul cat traieste invata. Si pe principiul socratic „Stiu ca nu stiu nimic”, realizam uneori ca suntem atat de mici, atat de plapanzi, ca o „trestie cugetatoare”…

Anunțuri

11 gânduri despre „Ce am invatat ca trebuie sa invat…

    1. Da,da, invatand ne educam sufletul sa stie cum sa actioneze cand e prins in valtoarea marelui papusar, Viata. Ce e mai trist e ca lucrurile rele sunt mai pline de invataminte pentru om, frumosul il tratam superficial crezand ca e normal sau e in regula sa se intample. Weekend placut! 🙂

      Apreciază

  1. Excelent! singura diferență adusă de către viață este că singura luptă pe care o duc pe toate fronturile este să nu lupt, ci să primesc, să înțeleg și să răspund sau să tac cu ,,arma,, iubirii.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s